Poezie

nietzsche poem

2 min lectură·13 octombrie 2021

Mediu

ești foarte încordat un vierme negru îți intră prin buric și

se duce direct în creier e ziua de mîine cea în care nu mai ai

nici de țigări nici de pîine nici de bilet de autobuz nu poți

să mai aduni unu cu unu nu poți nici să te mai aduni prognoza

îți spune că-ți va fi frig și singurătate și parcă-ți vine să iei pistolul

să faci o gaură în cer acolo unde încă mai e o stea

fumezi țigările pînă la jumătate așa speri să reziști mai mult

nu mai bei cafea în speranța că somnul rezolvă cancerul din viața ta

parcurile sunt întunecate ca în filmele horror acolo sunt roboți fericiți

îți dorești ca moartea să învingă toatea astea dar pînă și ea e goală

cum e contul din bancă și se ocupă de alții n-are timp de tine

te-ar putea dărîma o frunză uscată din copac dar nu te nimerește

sîngele împinge în tine ca într-un viol e toamna cea mai grea

cînd încerci să te ridici de jos pînă la zece dar nici din pat nu poți

pînă la 16 cînd capul tău cîntărește cît un bloc de plumb și n-ai băut

cînd apartamentul e o închisoare pentru că nu poți ieși să vezi

lumea care trăiește în timp ce te stingi încet ca un bec acoperit

de molii și praf te duci ca pegasus care a zburat prea sus

azi ai văzut lumea prin fereastră mîine o vei vedea printre lacrimi

printre degetele care-ți acoperă fața de parcă te-ai ascunde

ca în copilărie știi că și durerea e o putere cine rezistă mai mult

e clar cel mai tare așa că înduri și te bucuri de durere ca nietzsche

moartea e oricum bucuria de a trăi de a lenevi în chin cu zîmbet

ca o dimineață însorită lîngă iubită cînd nu-ți vine să te dai jos din pat

001.088

Leonard Ancuta. “nietzsche poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14158465/nietzsche-poem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.