Poezie
divine moments of truth
7 min lectură·
Mediu
v-aş putea povesti toată viaţa
în ansamblu ea se reduce la întîmplarea aceea
din vara lui 95 cînd am apărut în ziare &
la televiziune & lumea nu a văzut
că în spatele adevărului regizat de presă
e un alt adevăr mai tragic, că micile minciuni
nevinovate nu fac rău, dar nu despre asta e vorba
nimănui nu-i pasă de adevăr iar adevărul
își roade unghiile în conştiinţa celor care au puterea
de a crede în el şi a-l accepta cu tot cu durere
e un pattern care se aplică
multor evenimente care au dat
clasă show-urilor de survivers bear grills & co
erau sugaci la clasa noastră & miriapodul
amintirilor noastre mînca numai creier viu
eram imponderabili nici o lacrimă nu ne trăgea în jos
dolphi își tatuase una pe obraz ca să nu se sperie
de-atîta fericire în ziua aia
plec să mă întîlnesc cu chetarii din romană
n-am ţigări nici de băut & două zile de foame
mi-au luat-o înainte așadar
zi toridă de vară în care nimic nu se întîmplă
totul lîncezeşte totul putrezeşte în soare
aerul fierbinte ca sperma ne siluește creierii
mințile noastre sunt luate cu japca de arșiță
viermuiala de pe străzi a dispărut & orașul
îți pare numai oase pe care ici-colo se mai vede
un rătăcit care se tîrăște încet prin agonie
nu se grăbeşte nimeni se moare încet în iulie
gîndurile oamenilor sunt topite de căldură &
cerul curat ca o cămaşă de forţă
spălată în clor pare un spațiu de aterizare suficient
de mare pentru visele mele
mă întîlnesc cu dolphy pentru o clipă mă văd
în lacrima lui & ştiu că indiferent ce se va întîmpla
viaţa încape într-o lacrimă de tuş negru
nu avem ţigări dar avem cuvinte
le umezim frumos cu limba le rotim în cerul
gurii & le aruncăm oamenilor gesturi
care te fac să te simţi mai viu
mai viu & cu scop
ştim că fiecare trecător prin viaţa noastră e important
îi facem să înţeleagă că ajutorul unui seamăn te face
brusc important şi liber
ei ne dau monede sau hîrtii de parcă şi-ar plăti cauţiunea
în faţa anonimatului
ei plătesc ca să afle că sunt fericiţi
ei ne dau bani ca să afle că sunt buni la inimă
ei ne dau bani ca să citească scris mare pe sufletul lor mic
azi nu sunt un nimic
fumăm ţigări cerute de la două gagici bune
care au în cap telenovele & bărbaţi macho
ştim că în sinea lor ele rîd de noi & ne cred
niște distruşi pierduţi
noi suflăm cu putere fumul în urma lor
& zîmbim gîndindu-ne că cerul e atît de albastru
& asfaltul atît de gri
& iarba din rond atît de verde
& viaţa noastră e acest gri între albastru & verde
ziua alunecă mai departe din nimic în nimic
nimic nu se întîmplă de parcă timpul s-a aşezat în cur
lîngă noi să fumeze o ţigară & să se plîngă că-i obosit
vine unu de la o televiziune ne îmbîrligă
că ne dă bani de băutură & ţigări ca să facem panaramă
să protestăm să scandalizăm orice că nu sunt subiecte
de ştiri telejurnalele-s goale
noi ştim că că-s goale oricum pentru că nimic nu e
cu adevărat important cînd nu sunt războaie
nici dragostea nu are măreţie
fără accidente & morţi
ne-ar pica bine nişte bani îl privesc pe dolphy
lacrima îi tremură pe obraz
de parcă ar spune da
hai s-o facem hai să-l ardem pe fraier de bani
hai să ne urcăm pe blocul cu coloane să ameninţăm
cu trupurile noastre plictiseala oraşului
banii înainte plus o sticlă de vodcă una de fanta &
un pachet de marlboro
circul se plătește
suntem în cîteva minute deasupra tuturor
suntem mai aproape de cerul albastru
asfaltul gri a rămas sub picioarele oamenilor de rînd
asfaltul gri e conştiinţa oamenilor de rînd
cei care îşi vor duce mîna la gură cînd vor privi
ştirile de la ora 5
vor vedea doi bărbaţi tineri agitîndu-se pe o clădire
se vor întreba dacă ne aruncăm sau nu
se vor întreba ce gîndim & nu vor şti
că de fapt pe noi ne doare în pulă
& de vieţile lor de căcat & de televiziunile lor futute
& de sentimentele lor belite
& de vieţile noastre belite
bem vodcă rusească fumăm ţigări americane &
avem cel mai românesc sentiment al fiinţei
durerea în pulă
ei sunt atît de mici acolo jos s-au strîns destul de mulţi
stau cu privirile aţintite spre noi
probabil se întreabă ce facem ori protestăm ori sărim
moartea pluteşte în aer ca un parfum de femeie frumoasă
după care întorci capul & simţi că ţi se scoală
& te iei după ea ca s-o fuţi
numeşte asta viaţă sau întreabă-te
ce altceva mai poţi numi viaţă
dacă nu ţi se scoală & trebuie
altfel dai limbi
ei sunt atît de jos nu ne pot vedea bine isteria lor
nu poate urca pînă sus noi urlăm fericiţi
dansăm pe marginea clădirii dansul vieţii
sus aproape de cerul atît de albastru ne atinge aripa
unui sentiment de nepăsare
în faţa noastră libertatea la o distanţă de un pas
în spatele nostru o reclamă la marlboro
ne hotărîm să ne pişăm pe reclamă
suntem de două ori mai liberi acum
ne scuturăm pulile creierii inimile e senzaţia aia
că se zguduie lumea
& în cur pe marginea blocului
ne bălăngănim picioarele în gol
sufletele noastre se înalţă aerostate
spre infinit dolphy rulează un joint absolut
de parcă ar cuprinde în foiţă timpul
împărțit la spațiu & rezultatul ar fi aici acum
aici acum e momentul în care ținem universul
& toți dumnezeii între buze
o bucurie gîlgîie în noi parcă de undeva din adîncuri
refulează cu adevărat căldura aia ferice
ca într-un cîine bolnav cînd îi învelești capul
în pungă & strîngi & pe moment realizezi că ești
o bestie o bestie unică
pe care moartea nu-și poate lua licența
bucuria aceea care face ochii să pocnească
în lacrimi & jeturi de abur
aruncă în aer gurile de canal
vedem caralii întreptîndu-se spre intrarea în bloc
e timpul să ne luăm rămas bun de la viaţă
să ne amestecăm între muritori avem noroc
dobitocii ăia de gabori s-au înghesuit pe-o intrare
noi coborîm pe alta, încă nu ştim
cît de tare ne-a schimbat ascensiunea, încă nu ştim
ce să facem cu libertatea găsită pe marginea unui bloc
din romană, libertatea profundă cînd reuşeşti
chiar & pentru o secundă să ieşi
din viaţa ta să vezi ce e dincolo de tine, să simţi cerul
cum îţi intră în plămîni îţi face sîngele albastru
să vezi orizonturile să afli pentru prima dată
că trăieşti iar
în restul timpului trăieşti greşit
în seara aia ne-am îmbătat cu stelele
& cu două studente la litere sau limbi străine
pe un teren de sport lîngă drept
am lăsat luna să ne pudreze nasurile & ne-am măsurat
visele cu visele universului am trăit ultimele clipe
ale gravitației & nimic nu ne obstrucționa contemplarea
golului în care planeta cu locuitorii ei cădea fără
oprire
am făcut pace cu dumnezeu & cu noi înșine &
am adormit cuprinși de o beatitudine fără limite
într-o cameră de cămin în care lucrarea gîndacilor
era desăvîrșită asemenea crăpăturilor din pereți
în delirul nopții atingerile noastre suave spontane sincere
treceau prin membrana ce separă lumea aceasta
de fericire
dimineața dolphy s-a dus după cîteva beri
cînd s-a întors avea în plus cîteva ziare
le-am răsfoit imediat curioși să vedem în ce fel
a fost imortalizat gestul nostru degetul care a dat istoriei
la bot să-i schimbe gustul & perspectiva
& în doar două fracțiuni de secundă am înțeles
că nici un război nu are învingători
& istoria este triumful eșecului
pe prima pagină a unui cotidian era un titlu mai mic
”Doi rockeri au protestat împotriva drogurilor, alcoolului şi prostituţiei”
mi-a luat o eternitate să înţeleg că noi suntem ăia
& că nu viaţa e de căcat doar oamenii & lucrarea lor
& cerul e verde iarba albastră dar ei ne-au mințit mereu
& moartea e o femeie foarte foarte frumoasă
dar trebuie să stai o viață la rînd
ca s-o fuţi.
001.244
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 1.361
- Citire
- 7 min
- Versuri
- 178
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “divine moments of truth.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14143103/divine-moments-of-truthComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.