Poezie

dacrifilia

2 min lectură·9 aprilie 2015

Mediu

priveam lumina filtrată în mii de picături

cum se izbea de pielea ta albă un abur fin se ridica din tine

lăsîndu-mi senzația că atingerea ta face totul să fiarbă să se evapore

inclusiv lumina

inclusiv privirea și globurile ochilor mei

se uscau asemenea prunelor

inima mea miroase așa

o piatră de rîu arsă în vatră în timp ce orașul se rotește sub

picioarele mele o ruletă la care am pariat roșu

dar iese întotdeauna negru

pariez par și iese impar

am rămas fidel propriilor amintiri dar sunt infidel viitorului

de parcă abia acum am aflat că supradoza cu morfină e cea mai răspîndită

emoție sexuală

deși eu visam să fac infarct în timp ce orgasmele noastre trec unul prin altul

ca două cercuri din fum de țigară

ești undeva acolo iar eu sunt preferatul tuturor dacrifililor

în timp ce văd imaginea ta cum se scufundă cum se îneacă

în sîngele meu iar eu stau pe malul cărnii și nu pot sări

pentru că-s legat de carne pentru că am uitat să înot

și în fiecare zi ceva se apropie de mine pînă-i simt răsuflarea neagră

dar nu mă atinge

ai putea dezlipi teama de pe fața mea ca un plasture de pe-o rană

să-mi lași în locul trăsăturilor un gol un coș de baschet

în care cineva marchează și cîștigă în ultima secundă

dar nu-i așa

prin rana asta trece frigul se rotește asemenea glontelui

durerea zvîcnește în carne ca nechezatul de cal

cu picioarele fracturate și

prunele uscate din orbite se umplu de zeamă

pînă plesnesc

003.727

Leonard Ancuta. “dacrifilia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14069237/dacrifilia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.