Poezie

nu scapă nimeni

2 min lectură·13 martie 2015

Mediu

știi, visez să fii o alergătoare de cursă lungă să dai totul

eu să te cuprind în brațe de fiecare dată cînd treci linia de sosire

și picioarele ți se taie de la efort

mai vreau să fiu pelicula ce surprinde momentul cînd te descompui

în frumusețe asemenea universului arătîndu-se

unui astronom să te urmăresc în timp ce te dezbraci ca o stea

care se sinucide

în lumina sa

amya, stau cu fața în locul de pe cearșaf unde încă ți se simte parfumul

ca suferindul de insuficiență respiratorie în masca de exigen

mă gîndesc la ceva fundamental cum e mecanica cuantică vibrația ta

e targa care mă poartă spre delir

îmi închipui că orice linie din univers imită curburile tale că orice cută

a pielii tale va fi o linie de sosire și asta îmi va fi fatal ca apusul de soare

pentru un fluture de o zi mai visez

să mă uit la tine prin flash-ul unui blitz pînă îți văd filamentul și am revelații

predicții acurate asupra comportamentului sistemelor fizice

urmăresc ploaia rostogolindu-se peste oraș în timp ce capilarelele din pupilă

explodează

și înnebunesc în timp ce mîngîi pisica imaginară lîngă farfuria cu supă

neatinsă îmi închipui o figurină cu cheiță lovind tamburina

tăcerea dintre sunete mă lasă cu un singur picior în moarte

celălalt apasă greu pe inimă

002.322

Leonard Ancuta. “nu scapă nimeni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14067406/nu-scapa-nimeni

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.