data stelară 5 februarie 2015

și... atât.

m-am obișnuit de multă vreme cu titlurile tale stridente - îmi pare că întotdeauna ai fost mai puțin interesat ca acesta să sintetizeze conținutul, ci mai mult de posibilitatea de a provoca, de a stârni curiozitatea; desigur, literatura din ziua de azi are nevoie și de marketing & publicitate; din moment ce nu ai renunțat la asta, posibil că ai ajuns la concluzia că are efect; sincer, personal nu de puține ori renunț să mai intru exact din această cauză (măcar ăsta nu are conotații sexuale, alcoolice sau inhalabile, cum majoritatea); zic să văd ăsta de ce e "stelar", e un text scris dintr-o perspectivă spațială, o fi revăzut omul recent Star Trek sau orice legat de asta; nimic.

o tocăniță superbă (deci cu rol decorativ, nu consumabil), în care ai inclus cam tot ce ți-a trecut prin cap în momentul respectiv; sentimentul este acela că ai luat două, trei texte mai vechi (cel puțin), probabil dintre cele fără audiență și ai combinat aleatoriu versurile; nu mai dau citate, că ar trebui să reproduc întregul text; dar e o performanță, de exemplu, să începi cu ziua unui prieten, să apară Ea, o limuzină, un experiment pe o broască, You Tube (ș.c.l. - multe!), ca să termini (adormi) aparent satisfăcut erotic, dar, de fapt, sastisit de un grătar (la propriu) contemplat de o pasăre albastră.

concluzie: în ciuda faptului că alocuri apar și inegalabilele tale asocieri (e drept, aici mai puțin spectaculoase și mai puțin numeroase), la final, sentimentul (meu) este că am citit un text scris de cineva care a gândit ceva de genul: vă arăt eu cum se scrie! cu alte cuvinte, în loc de a dezamorsa o idee și/ sau o stare (care te obsedează), te apuci de flotări stilistice pentru a ne impresiona cu "musculatura"; știi tu, "un pianist îl recunoști după degete".

am citit comentariul tau si am :)

nu sunt texte mai vechi refacute, e doar o transcriere poetica a unei discutii. poate de aici eclectismul, senzatia de fragmentare. ca sunt multe elemente in poem, nu vad de ce ar fi acesta un defect, atata vreme cat, pt mine creeaza efect poetic. si cred ca te inseli - nu vreau deloc sa arat cuiva cum se scrie, dimpotriva, poemul reflecta fix starea din timpul discutiei, acea exuberanta pe care-o aveam. ca eventual nu esti de acortd, atunci alta pb. pana la urma salut trecerea ta, si stiu ca si asa, tot ti-a placut si - daca stam sa ne gandim, da ai dreptate, as vrea sa citesc si la altcineva ceva de genul asta, dar sunt convins ca e foarte, foarte greu sa scrii asa in mod deliberat.

probabil ar trebui să concep un fel de notă justificativă căreia să îi dau copy/ paste sub fiecare comentariu: nu am niciodată pretenția obiectivității; comentariile mele sunt pur și simplu opinii (multe nici atât, mai mult prime impresii) în urma lecturării.

nu spun că mă deranjează cantitatea; numai că, aici, mi s-a părut ca informația dintr-un ziar: politică, monden, sport, publicitate...; pentru mine, poezia, în general, trebuie sau să te transpună în intimitatea ei specifică sau, în caz contrar, să te pătrundă, să îți modifice, fie și numai pe durata lecturării, tensiunea la care funcționezi normal.

asta nu înseamnă că aș insinua că pur și simplu înșiri cuvinte; am mai spus-o și nu am nici o problemă în a o repeta: consider că ești unul dintre puținii la care, de câte ori intru, atept să găsesc negreșit poezie; desigur, toți avem zile mai bune sau mai puțin bune; poate că firul acesta al poeziei nu poate sta permanent perfect întins; asta nu înseamnă că prin el nu circulă tensiune; dar, în fața poeziei, suntem ca niște copii: am vrea mereu să aprindă toate beculețele, ca în pomul de Crăciun (indiferent de anotimp).


așadar...: Crăciun fericit :)

si da, uneori vine valul, imi ia calul si bat campii cu gratie. sunt sigur insa ca si cu mai putina poezie, am spus adrisantului ce aveam de spus. iar in ce te priveste, fii sigur ca nu ignor cele pe care mi le transmiti si apreciez ca ai asteptari de la mine.