Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

farmazoana

2 min lectură·
Mediu
niciodată n-am crezut că viața are atîta sînge
în ea să se ia la trîntă cu sictirul meu.
pula mea e farmazoană.
cînd a murit tata i-am dat un brînci inimii
de șchiopăta între bătăi ca un cîne lovit de un tir.
am băut pînă am uitat că viața merge mai departe,
m-am oprit acolo, în clipa aia convins
că de-acum o să înaintez numai în marșarier
ca un meseriaș blocat de mai multe mașini cu girofaruri.
mă trezesc diminețile cu amintiri străine de mine
de parcă în timpul somnului trec pe nesimțite
într-alt trup, cu altă viață. de fiecare dată prima durere
nu e cea de cap, e durerea de pulă, obișnuita durere
care mă ajută să mă trezesc și să visez că merg
mai departe. doar ea mă ține în viață, farmazoana.
m-au bătut acum niște ani unii în cișmigiu noaptea
că n-aveam o țigară. nici dacă aveam nu le-aș fi dat.
m-au scopit în gură, că mi-au zburat dinții din față;
cînd m-am privit în oglindă, o furie își făcea treaba
cu mine. vulturul pe cadavru și nici așa, că oasele
ieșeau singure prin piele căutînd groapă.
numai ea, farmazoana, vie, deșănțată, caldă
pe cracul pantalonului, naturală ca roua dimineața,
imi vorbea despre tata și ranga pe care o luase în gură
la muncă și-mi arăta dinții ăia de metal alb, rusesc,
și tot craniul mi se umplea de scrîșnit de șine de oțel.
dar ea, farmazoana, mi-a arătat calea.
cînd mi-am pus dinții am vîndut casa mortului
și le-am spus prietenilor, bă!
țineți-vă dracului gagicile în casă,
că acum mi-am reparat zîmbetul și pula mea,
farmazoana, poftește carne proaspătă.
în ochii mei eu sunt mortul, în oglindă
doar corpul pe care se leagănă ea,
farmazoana. în luciul picăturilor de ploaie
căzute pe capotele mașinilor lipsa mea
de viață strălucește ca diamantul.
am crezut că viața își va da drumul în mine repede
ca un virgin la prima partidă. dar ea, farmazoana,
cu durerea ei ca un parfum pentru cadavre,
m-a tras pe o linie părăsită unde mă învechesc
fără să înaintez, ca un vagon de dormit uitat în depou
din care fiecare a luat tot ce se mai putea folosi.
001.387
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
364
Citire
2 min
Versuri
43
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “farmazoana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14059185/farmazoana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.