Poezie
poem
2 min lectură·
Mediu
sunt semne că la un moment dat voi fi acolo
prea bătrîn ca să mă sinucid.
probabil destul de gras cu țîțele lăsate dar cu picioare
încă subțiri curul încă neted
& sîngele făcut jumate-jumate cu alcool.
voi fi prea bătrîn să am o iubită de jumătatea vîrstei mele
prea distrus ca să mai conduc o decapotabilă,
cu mult prea mult amor propriu ca să renunț
voi fi sută-n sută patetic.
probabil voi mai păstra puțină naivitate copilăroasă
cît să mi-o tragă toți puștanii care se cred
poeți & voi fi destul de țigan să le-o spun direct
că mai bine le futeam muma să repar greșeala
care i-a adus în fața mea.
o bună parte din mine o veți găsi scuipată
pe jos, probabil așa mă voi curăți de partea bună din mine
flegme peste flegme mă voi aduna sub cîrpele lipsite de creiere
ele mă vor judeca.
cu alte cuvinte voi fi prea bătrîn & prea prost
ca să mă pot sinucide
prea gîngav & libidinos ca să mai pot fute prospături
prea înfumurat & patetic să mai pot trăi
între oameni adevărați.
între cei lipsiți de această bătrînețe
pentru care mi-am rupt capul
mi-am frînt inima
mi-am vîndut puterea brațelor sau a minții.
o să am sentimentul că am renunțat la viață
pentru această bătrînețe fără mîngîiere
am rămas fără scrupule am rămas ca un păun
fără pene.
dar știu că oricînd va rămîne în mine iubire
10% dragoste, 15% vanitate, 25% dăruire
50% mîndrie și 100% euforie
în timp ce renunț să trăiesc & să împart trupul
cu bătrînul visător
care te spală în lighean cu apă încălzită de soare
în loc de burete cu bulgări de soare
în loc de săpun cu raze de soare
în loc de tandrețe cu puțin întuneric atunci cînd e noapte
& soarele împarte soare
peste trupurile tinere care zîmbesc
și 0% le pasă
001426
0