love can’t be the wrong answer

hm...finalul mi se pare un pic prea explicativ. ecranul de care vorbești e foarte mișto folosit aici. cred că poemul debutează frumos, puternic, a doua strofă vine să dezvolte și mai mult, dar cred că nu trebuia să se termine aici. poate că și finalul mi se pare ratat tocmai pentru că încearcă să spună prea mult, să rezume tot ce nu a fost spus. Și eu zic că trebuia spus.

"milioane de morți cu găuri in piept suprapuși peste imaginea
mea cu tenebre nesfîrșite în loc de lumină și puțină căldură venită
de la rugurile aprinse"

bun, daca spune prea mult, atunci ce spune?

încearcă să spună prea mult.
zic doar că punctul ăsta perfect izolat de care vorbești deschide (sau ar trebui să o facă) orizonturi, nu le închide. la nivel formal, dacă vrei, convenția pe care ai negociat-o frumos până acum rămâne în final la fel. nu se întâmplă nimic...ecranul îți servește în final doar ca pretext, deși până acolo te crezusem bine de tot.
cu alte cuvinte, aveam nevoie de un final care să sublimeze, nu să explice. sper că e clar.

eu n-am negociat decat extrem de rar cum imi scriu textele, cum le finalizez etc. ca orice creator opera mea e completa si finita si nicio interventie exterioară nu-i poate aduce ceva in plus. eu nu vad nicio explicatie in final, nu stiu cum o vezi tu, dar ma rog, probabil ca eu am scris una, tu intelegi ce vrei, se mai intampla.

nici eu nu negociez nimic pe textul tău, doamne ferește. e posibil să fi înțeles altceva. se mai întâmplă și nu e un lucru rău.

e un text religios, asta ca sa stii.