unde stă frumusețea sau ce poate iubi un om la alt om

am fost la restaurante scumpe și erau o grămadă de femei frumoase dar era frumusețea aia pe care o au în general picturile kitsch același chip peste tot șablonat de parcă toate au același doctor apoi am livrat la glovo în ceva complexuri rezidențiale unde femeile mă așteptau în sutien și chiloți peste care aruncau un sacou de bărbat să arate că-s luate și spun cu părere de rău că nu le venea bine poate erau mai frumoase fără, așa cum le-a făcut mama lor dar ce e frumusețea, doar învelișul și forma, cînd întîlnești o durdulancă ea n-are frumusețe, cînd privirea e acră, nu zîmbetul îți face mai bine dacă te bate cea mai frumoasă femeie din lume ai zice da cînd una urîtă te-ar iubi pînă la moarte, spune-mi tu, ce e frumusețea, lasă cîntarul ia o bere și spune pe bune, cea care te iubește, cea care te urăște, sau cea pe care o alegi tu, fiindcă o bere cere altă bere, conform algoritmului și ești beat , nu-ți mai pasă și iei bătaie cînd vezi frumusețea poți iubi un animal cu trei picioare, poți iubi pe cineva fără dinți, poți să crești o broască rîioasă, poți hrăni un șobolan sau o hienă? uită-te la tine și hrănește-te, dă-ți singur șpagă, e ziua ta în fiecare zi ești mama albei ca zăpada și oglinda te minte, oare porcul spinos e frumos? adevărul despre frumusețe stă în creație, nu în judecată, boule, stai jos așa că orice e creat e frumos iar opinia ta n-are sens, frumoși suntem cu toții pentru că suntem, pentru că suntem diferiți și pentru că nu suntem la fel adică nu semănăm și avem apucături diferite, eu beau și fumez, iubita mă înșeală, prietenii mă mint, băncile mă fură, șefii mă jignesc, mă înjosesc viața mă pune în genunchi și îmi dă la muie, ploaia mă udă, soarele mă usucă, fiecare lucru e perfect fiindcă e făcut să fie perfect, inclusic tu, care citești asta, sau eu care o scriu, mergem la perfecțiune pentru că asta e perfecțiunea lumii, să nu existe, adevărul există ca un copil știrb, cînd îi cad dinții de lapte și vin dinții adevărați dar noi, trebuie să așteptăm să ne cadă dinții frumuseții să vedem dinții adevărului, e nevoie să fim mințiți de femei frunoase ca să apreciem adevăratele femei, și nu spun că femeile nu sunt frumoase, dar uneori e ca la mezeluri, arată bine pe dinafară, dar gustul e acru, așa e peste tot minciuna e tot o parte a adevărului, îl accepți ca să poți minți cum și urîtul e o parte a frumuseții fiindcă n-ar exista altfel cum și drumurile au un capăt din care te poți întoarce cum și iubirea are un punct în care poate muri dar poate și învia frumusețea nu e niciodată pe afară, v-a arătat și duchamp, îți trebuie ochi să o vezi, așa că eu mă culc în frumoasa mea beție ca o femeie care îmi spală visele și ciorapii și totul e atît de lin că nu doare nimic, ca moartea cea mai frumoasă femeie din lume, vine singură la tine și te face frumos