Leo Nora Lacustra

dumitru asta pare a fi foarte senzual fript in tigaie. Sunt sigur ca duduia il va devora dupa alimentarea psihosomatica din budoar. Ma intreb daca ea va deveni o domnisoara \"triclopa\" de la ochiul de cristal. Functioneaza ochiul, sau e doar decorativ? Ma tem ca sunt prea multe absente in personaj. Culoarea ochiului? Lentile de contact? Evident trebuie sa fie de calitate, pentru ca odata cu prajirea sa se emane o aroma nedefinita de rafinatete. Mmmm ce sexy e dumitru.

Un text mic mic precum un pestisor mic mic care atenteaza la darurile zanei maselutza pentru a avea virilitate mica mica si fripta.

Amuzant, avem nevoie de literatura \"haioasa\" si despuiata de incarcaturi romanticoase inutile. Of, inca e in baie? Ma frig si eu.....

intotdeauna m-au fascinat macrameurile, poate pentru ca imi emana acel sentiment de protectie casnic, de rememorarie inutila probabil a copilariei, dar mr. Proust o spune in cateva sute de pagini mult mai bine decat am croseta noi pe-aici.
Nu m-au fascinat niciodata textele atat de scurte, dar nu recunosc ca ambiguitatea acestei durate insuficiente nu imi starneste un prurit cerebral de neevitat. Cu siguranta nu e o cursa de motoare pe nu stiu ce bulevard la nu stiu ce ora nocturna. E doar o planta care isi aseaza popoul intre niste frunze galbene... si probabil are acest dar de a evoca niste kitschisme care au darul de a dezvolta in noi un spirit de imaturitate si in acelasi timp inocenta, desprins de tot ceea ce inseamna intelect. Doar tehnica si rabdare referitor la broderie. La text? Inca nu identifica de la un la zece daca am chef sa-mi schimb milieul de pe masuta sau nu, dar o infuzie de macese sigur voi merge sa-mi pregatesc
Numai bine

ioana, cu tot respectul, mi se pare un text gratuit. Bineinteles, nu isi are sensul sa intreb retoric: oare poezia nu ar trebui sa prezinte concepte fara sa le exprime?! Un fel de: hai sa vorbim despre dor fara sa-l pronuntam, despre iubire fara sa o numim si despre cartofii prajiti din craterul lunar fara sa folosim ulei de floarea soarelui. Repet, nu ar avea niciun sens sa abordez astfel textul tau. Imi propun oricum sa fac o analogie, oarecum indepartata, si sper eu non-acida. Ma gandesc la muzica pop pop care ne intinde pe tava versuri care prezinta sentimentele prin definitii de dictionar populist: iubire, dor, lacrimi, nefericire, fericire etc. prin simpla pronuntarea profana a cuvintelor in sine. Ma intreb eu, oare cand stravinsky ne vorbeste despre ritualuri barbare, descriindu-le prin structuri de sunete abstractizante, care se indeparteaza mult de la originalele ghidusi aborigene, nu favorizeaza revelarea esentei creative?