De m-ar înveli cerul cu stele
În nopțile în care plâng
Și de le-aș ronțăi
Ca pe niște bomboane amare...
Aș uita atunci
Că tu nu exiști
Nici măcar
Într-o fotografie de sertar...
Cu tăcerea ta mă-nchizi într-o colivie
plină cu papagali uciși de depărtare...
Cu nepăsarea ta mă trimiți pe-o insulă
de unde nu știu dac-am să mă întorc vreodată...
Cu sărutările tale mă
Și dacă visele mele miros a naftalină?
Iar tu îmi zici că preferi lavanda...
Și dacă mă suni și doar mă amăgești?
Iar eu sper că este iubire...
Și dacă eu sunt femeie și tu
Singurătate,tu,armă cu țeava îndreptată spre mine...
Și eu,încolțită,căutând disperată
Oameni,vorbe,fapte,
Tristele ființe necăutate de nimeni,
Spre a evada...
În zadar,căci tu ești un bun
Am căzut dintr-o stea,
Eram raza ei.
Am căzut dintr-o floare,
Eram petală uscată de vis.
Am căzut dintr-o pasăre ce murea,
Eram aripa ei frântă de nea.
Am căzut dintr-un om ce singur era,
Eram
Ca să îmi ierți păcatul de a nu te fi găsit mai demult
Sparg toate clipele noastre împreună în artificii multicolore
La care să se uite toți cu gura căscată...
Decupez imagini de pe retina
Neștiuții zei,
Iubiții mei,
mă îmbrățișează in vis
și îmi spun bună dimineața
în coșmar...
mă sărută
o dată pe an...
Adormiții din zi
și nesătuii din noapte
când ați trecut
prin inima