Poezii

De m-ar înveli cerul cu stele În nopțile în care plâng Și de le-aș ronțăi Ca pe niște bomboane amare... Aș uita atunci Că tu nu exiști Nici măcar Într-o fotografie de sertar...

Cu tăcerea ta mă-nchizi într-o colivie plină cu papagali uciși de depărtare... Cu nepăsarea ta mă trimiți pe-o insulă de unde nu știu dac-am să mă întorc vreodată... Cu sărutările tale mă

Și dacă visele mele miros a naftalină? Iar tu îmi zici că preferi lavanda... Și dacă mă suni și doar mă amăgești? Iar eu sper că este iubire... Și dacă eu sunt femeie și tu

Singurătate,tu,armă cu țeava îndreptată spre mine... Și eu,încolțită,căutând disperată Oameni,vorbe,fapte, Tristele ființe necăutate de nimeni, Spre a evada... În zadar,căci tu ești un bun

Am căzut dintr-o stea, Eram raza ei. Am căzut dintr-o floare, Eram petală uscată de vis. Am căzut dintr-o pasăre ce murea, Eram aripa ei frântă de nea. Am căzut dintr-un om ce singur era, Eram

Neștiuții zei, Iubiții mei, mă îmbrățișează in vis și îmi spun bună dimineața în coșmar... mă sărută o dată pe an... Adormiții din zi și nesătuii din noapte când ați trecut prin inima

Sensibilitate exacerbată, Fără rost cuibărită În tainițele sufletului meu, Acum,când totul e O netrucată artă, Arta de a supravietui.