Lechintan .D.Ioan

Azi tu descoși prin poezie . În ars poetic micșorezi un fir . Artisticul din tine ia mereu din lume Tot ce-ți dorești dinspre azur ne azuriu. Nu vrei și Luna pentru că nu poți a ține . Dar de

Și dacă vrei să desenezi în negru și în negru, Să nu aștepți un roșu nuanțat în lăudat. Aprinde-te de vrei ca să primești lumină, Și nu întuneca să fi acuma vindecat. De prinzi să fi o stea

La fel de mult în multe nu găsești prin om prea multe... Și cererea e să te duci la un Izvor ce toate izvorăsc aici. Și dacă chiar vei observa în tine ceea ce conține doar lumină Nu poți mânca

Şi dacă aroganţa reorganizează clipe şi formule, Pe trei etaje cu substanţe grele de la timp; Atunci e semn să alergăm cu ceea ce e electronul... Că prea îl folosim şi nu îl ştim prea mult. Şi

Cei ce mai scriu cu preț de nume Se pare că mereu au fost numiți. Dar drumul lor mereu ne poate spune De este cu un rod sau simple amăgiri. Și de e pus doar la-nceput frumosul Doar la

De multe ori mi-a apărut paradoxul acesta că la cea care îmi era dragă nu îi spuneam cuvântul dragă pentru că ar fi observat că îmi e dragă... și nu prea vroiam să știe cât mi-e de dragă. Apoi...

Şi încă îmi prezinţi doar un poem ce varsă azi paharul. Prin ape te mai străduieşti să faci şi fuziuni. Reîncărcat de drumul către Marte care vine... Te iroseşti să nu te mişti nicicum. Dar

E mare lucru să nu vezi un soare cu lumină uimitoare... Și tot ce îți arată curcubeul de culoare. Dar nu un orb se plânge de această întâmplare, Ci cel ce a fost egoist și plin de câștigare. A

Teatralitatea nu proiectează Prezențe Prin vârful tocit în faimă de fum. Râsul… e scopul în doze pasențe… Să ai analize. Să ai cord cu bum. Măiastră… cioplirea… ascunde secvențe. Ascunde

Și dacă nici nu știm vorbii din inimă prin minte, Nu e de vină școala aspră care ne-a forțat să știm pământ... Nu e de vină nici vechime ce se pune de părinți în inimi... Și nici măcar ideile ce

Acum sunt valuri mici cu vântul dinspre vreme, Și tremurul din clipă pare peste teme azi aici. Ascunsă în minunea clarului din verde, Vinovăția azi nu se interpretează fără mere și arici. Și

De ce mai cade gheața peste lanuri… Când omul a muncit și înzecit? De ce mai cade bruma peste ramuri… Când pomul pare plin de rod iubit? Nu te gândești la ce se spune… Vrei doar mărire de

Degeaba vinzi la preț de poezie murdărire, Adevărații gustători păstrează amintiri de hribi... Momentul învârtirii șuieră și vine... Și tu îi spui moment de om chibiț. Și dacă vrei chiar ora

Ahaaa!!! E cântul ce se presăra de mult la poarta mea cu lene. E cântul ce se presăra la poarta ta de simț. E cântul ce așteaptă chiar la fiecare vrere. E cântul ce așteaptă să-ți inunde viața

Apropierea nu e un lucru simplu, Este cel mai complicat lucru cu pași adevărați. Pașii femeii chiar dacă o vei trezii vor fi la fel: Ar fi preferat să mai doarmă, Ar mai fi preferat să rămână

Și m-am mirat că am putut să vin la punct de întâlnire... Și punctul nu era un obiectiv fără semnal. Și tot pe banca mea era ce trebuia să vină... Dar de era cu eu... era cu o culoare grea.

Era cărare prin mirosul vremii; Prin flori de tei și prin privire. Vedeam… și nu vedeam pădurea, Vedeam… și nu vedeam o umbră. Lumina strecura vibrând… vedenii, Prin timp de înger lângă

Și... bucuria e la loc de bine... Chiar dacă răutatea macină mereu. Se străduie să revibreze relități ciobite... Spunând că suferința e destinul tău. Dar îmbrăcarea în adevărata poezie, Cu

Mulți au vorbit în încet de iubire. Mulți au mai scris în păreri. Mulți au picat din iubire Deviind spre simple dureri. Mulți au vorbit falsând în iubire Ne lăsând pe alții spre cer. Mulți

Mi-ai amintit de minusul din albul de părere Și mi-ai deschis o ușă înspre drum. Printre tăcutul cu aromă de durere Mi-ai presărat și înțelesul bun. Clar ! Este apă bună numai într-o zonă de

Erau așa de mari că nu-ncăpeau în forma de A4 . Și nu știau ce limitări se pun pe drum . Vroiau viteza trei dinspre lumina udă… Și asipirau tăcut chiar spre viteza cinci . Și imprimanta în A3