Azi tu descoși prin poezie .
În ars poetic micșorezi un fir .
Artisticul din tine ia mereu din lume
Tot ce-ți dorești dinspre azur ne azuriu.
Nu vrei și Luna pentru că nu poți a ține .
Dar de
Și dacă vrei să desenezi în negru și în negru,
Să nu aștepți un roșu nuanțat în lăudat.
Aprinde-te de vrei ca să primești lumină,
Și nu întuneca să fi acuma vindecat.
De prinzi să fi o stea
La fel de mult în multe nu găsești prin om prea multe...
Și cererea e să te duci la un Izvor ce toate izvorăsc aici.
Și dacă chiar vei observa în tine ceea ce conține doar lumină
Nu poți mânca
Şi dacă aroganţa reorganizează clipe şi formule,
Pe trei etaje cu substanţe grele de la timp;
Atunci e semn să alergăm cu ceea ce e electronul...
Că prea îl folosim şi nu îl ştim prea mult.
Şi
Cei ce mai scriu cu preț de nume
Se pare că mereu au fost numiți.
Dar drumul lor mereu ne poate spune
De este cu un rod sau simple amăgiri.
Și de e pus doar la-nceput frumosul
Doar la
De multe ori mi-a apărut paradoxul acesta că la cea care îmi era dragă nu îi spuneam cuvântul dragă pentru că ar fi observat că îmi e dragă... și nu prea vroiam să știe cât mi-e de dragă. Apoi...
Şi încă îmi prezinţi doar un poem ce varsă azi paharul.
Prin ape te mai străduieşti să faci şi fuziuni.
Reîncărcat de drumul către Marte care vine...
Te iroseşti să nu te mişti nicicum.
Dar
E mare lucru să nu vezi un soare cu lumină uimitoare...
Și tot ce îți arată curcubeul de culoare.
Dar nu un orb se plânge de această întâmplare,
Ci cel ce a fost egoist și plin de câștigare.
A
Teatralitatea nu proiectează Prezențe
Prin vârful tocit în faimă de fum.
Râsul… e scopul în doze pasențe…
Să ai analize. Să ai cord cu bum.
Măiastră… cioplirea… ascunde secvențe.
Ascunde
Nu ! Agonia nu este o boală rară ;
E un produs la mersul de pe drum .
Nu ! Agonia nu este o stare pară ;
E un produs produs de propriul gând .
Și astăzi când iubești o agonie mată
Și
Și dacă nici nu știm vorbii din inimă prin minte,
Nu e de vină școala aspră care ne-a forțat să știm pământ...
Nu e de vină nici vechime ce se pune de părinți în inimi...
Și nici măcar ideile ce
Acum sunt valuri mici cu vântul dinspre vreme,
Și tremurul din clipă pare peste teme azi aici.
Ascunsă în minunea clarului din verde,
Vinovăția azi nu se interpretează fără mere și arici.
Și
De ce mai cade gheața peste lanuri…
Când omul a muncit și înzecit?
De ce mai cade bruma peste ramuri…
Când pomul pare plin de rod iubit?
Nu te gândești la ce se spune…
Vrei doar mărire de
Fiecare luăm cuvintele așa cum știm…
sau cum ne-au învățat alții .
“Verde aprins “ poate fi și verde strălucitor
dar și o aprindere a frunzei
sau o intensitate în verde .
Adevărul cuprinde
Degeaba vinzi la preț de poezie murdărire,
Adevărații gustători păstrează amintiri de hribi...
Momentul învârtirii șuieră și vine...
Și tu îi spui moment de om chibiț.
Și dacă vrei chiar ora
Ahaaa!!! E cântul ce se presăra de mult la poarta mea cu lene.
E cântul ce se presăra la poarta ta de simț.
E cântul ce așteaptă chiar la fiecare vrere.
E cântul ce așteaptă să-ți inunde viața
Apropierea nu e un lucru simplu,
Este cel mai complicat lucru cu pași adevărați.
Pașii femeii chiar dacă o vei trezii vor fi la fel:
Ar fi preferat să mai doarmă,
Ar mai fi preferat să rămână
Și m-am mirat că am putut să vin la punct de întâlnire...
Și punctul nu era un obiectiv fără semnal.
Și tot pe banca mea era ce trebuia să vină...
Dar de era cu eu... era cu o culoare grea.
Era cărare prin mirosul vremii;
Prin flori de tei și prin privire.
Vedeam… și nu vedeam pădurea,
Vedeam… și nu vedeam o umbră.
Lumina strecura vibrând… vedenii,
Prin timp de înger lângă
Și... bucuria e la loc de bine...
Chiar dacă răutatea macină mereu.
Se străduie să revibreze relități ciobite...
Spunând că suferința e destinul tău.
Dar îmbrăcarea în adevărata poezie,
Cu
Mulți au vorbit în încet de iubire.
Mulți au mai scris în păreri.
Mulți au picat din iubire
Deviind spre simple dureri.
Mulți au vorbit falsând în iubire
Ne lăsând pe alții spre cer.
Mulți
Mi-ai amintit de minusul din albul de părere
Și mi-ai deschis o ușă înspre drum.
Printre tăcutul cu aromă de durere
Mi-ai presărat și înțelesul bun.
Clar ! Este apă bună numai într-o zonă de
Erau așa de mari că nu-ncăpeau în forma de A4 .
Și nu știau ce limitări se pun pe drum .
Vroiau viteza trei dinspre lumina udă…
Și asipirau tăcut chiar spre viteza cinci .
Și imprimanta în A3