Laurențiu Orășanu

Pentru cei din tara (nu din Bucuresti)(nu din strainatate) care doresc cartea> trimiteti va rog adresa de destinatie la laur777arondhotmail.com

Nu uitati de lansare, vineri la ora 17. Va asteptam.

Calimero

Vioristul numarul unu, Sorin, fiind in tara, are acces mai RAR la Internet. Asa ca bag eu doua vorbe, poate cincisute. Eu, stiti, cu tambalul. Altul cu batista, altul cu darul, am pus de o nunta mica. Mireasa n-avem, dar nunta cu mireasa iese cu bataie, cu furturi (of course, de mireasa!) astfel ca mai bine fara.

Ziceam de viorist. Sorin (Epigramist de cand ma stiu pe poezie.ro, care m-a dedulcit si pe mine la scris 4 X 9 (11, 10, 12) incrucisat, imbarligat, numai poanta sa fie, sa se suie lumea pe garduri si sa dea cu stele, rosii stricate, etc.) a pus pe tipar, in scurt timp, acest proiect. Selectie, dat cu capul, legatura cu editura, respins miresele care se iteau pe la colturi, en fin, pe el dam vina.

Nu pierdeti ocazia!!! Puteti sa-l vedeti pe Sorin Olariu, in carne si versuri, inaltat pe poante, cine stie, poate chiar in balerini, la Lansarea de vineri, la sediul USR, unde va puteti privi si in oglinzi, sau la DDTV, sambata seara, de la ora 21 si pana cand veti adormi.

Era bun steagul romanesc la capatul posului transoceanic, mai ales ca toti cinci scriu cu ochii spre tara, in care unul (nu spun cine, da\' becher!) a si sfarsit.

Va asteptam, speram sa satisfacem si cereri neobisnuite, cum ar fi cererea de a cumpara cartea, sau de a o trece peste blocada, la Chisinau. Eu asa ceva n-am mai pomenit, adica sa cumperi cartea, astfel ca sunt bucuros ca particip, cu tambal cu tot, la aceasta nunta mica.

La nunta mare ma mai gandesc dac ies cu tambalul. Stiu ca ea e pe drum, tot vioristul Sorin o pune la cale, dar intr-o orchestratie mai mare.

Multumiri tuturor, sarutari de maini doamnelor, salam aleicum sau Poiana, etc., etc.

Calimero

Constructia e subreda, in sensul ca nu rezista fara titlu: titlul e si poanta (de altfel veche - la el in casa canta gaina/cocosul), si parte din constructia acestui catren. Daca nu ma credeti, puneti un titlu neutru (care nu contine poanta, ca asa e regula) si vedeti daca se mai intelege (care \"ea\"?)

Cu parere de rau, trebuie sa spun ca nu-si merita incadrarea, nici ca epigrama, nici pe pagina principala.

Calimero

La temă:
La bordel mor două tipe;
Vor în Rai, fac semne mute;
Petru zice-avem aripe,
Nu ne treb\'e parașute.

La dezbatere:
Interesantă geneza prezentată de Norică, dovadă a grijii pe care ar trebui să o avem față de aceste 4 versuri, carora uneori le zicem, abuziv, epigramă. Valabil și la replici, la orice.

Rezultatul, mi-e greu să aleg o variantă, e foarte bun. E drept că și bancul e geeneros. Variantele finale, cu versurile lungi, au construcția foarte bună, păcătuiesc la concizie. Versul scurt - asta nu e o condiție întâmplător pusă de \"specialiști\".

Regulile le cam știam, de acord și cu ele, dar și cu obiecțiile lui Norică. Cu un singur lucru nu sunt de acord (i-am spus-o): semnele speciale. Cum pui în italice când rostești o epigramă?

Calimero

Ideea e grozava, pacat ca prozodia sufera.

Au pizmuit-o prin vecini
Și moartea i-au dorit-o,
La parastas, la burtă plini,
S-au bucurat: Am fript-o!

Calimero

Așa-i, vezi, când faci amor
Fără înger protector:
Ai orgasm, sau nu - totuna!
Tremuri, după, toată luna.

Calimero

La 20 ani

Când este vorba de FEMEI,
Setos de dulce al lor trup,
Le las să facă, dragii mei,
Cu mine, un viol în grup.
(Dan Norea)

Te vezi în centrul unui grup
De fete harnice la trup
Care te-au luat la dus-întors?
Eu cred că subiectu-i stors.
Calimero

La 60 ani

Când este vorba de FEMEI,
Cum trec vioaie pe alei,
Mă uit la ele sperând: - Oare ?
Degeaba, toate-s trecătoare.
(Dan Norea)

Aleargă parcă-ar avea streche,
Ca un atlet fără pereche,
Dar disperatele, gândesc,
Sunt tocmai cele ce se-opresc.
Calimero

Doi moși, cam de optzeci de ani,
Împart necazu-n două:
- Eu nu mai pot de vreo cinci ani,
- Eu, de la șai\'ș\'nouă.

Calimero

Eu mă gândesc: de-ți va fi mamă,
Seara vei face panaramă,
Te-oi da cu fundul de podea,
Că musai să te culci cu ea.

Calimero

Pus in situatia de rebel, volens-nolens, prin trimiteri repetate la Atelier, autorul vine cu un text cumintel, in care trece singularul la plural, si face din cei cativa rebeli (cu adevarat, nu rebeli literari) un intreg site rebel.

E o concluzie invalidata de inductia completa, ramane doar declarativa si la nivel de inductie incompleta.

Multiplicarea fenomenului (sustinuta de autor NOTA BENE: s-a si intamplat, poezie.ro, daca nu gresesc, primul site cuprinzator, istoriceste vorbind, si inca, la moment, cel mai cuprinzator, ca numar de accesari, a fost copiat de alte site-uri, cu aceleasi greseli, sau fara acestea, dar cu altele) l-ar lipsi de singularitate si tocmai de caracterul \'rebel\' gasit de autor ca trasatura definitorie.

Multitudinea de preocupari, abordari literare, etc. a fost mereu pe acest site o piedica in transformarea sa intr-un suvoi literar. Incercarea de a-l declara ca atare a esuat, parerea mea. Poate ca tocmai asta e bine, ramane un fenomen care, cum s-a mai zis aici, se defineste din mers.

Sa-l generalizam la nivelul societatii? Cu gasti, sau hai sa zicem subiectivism la vedere, cu ignorarea genurilor sau a celor care nu scriu \'ca noi\', cu gargara exchibitionista a unora, cu incultura altora, cu temeneli reciproce aducatoare de recomandate ? Pai asta gasim peste tot in societatea romaneasca.
Daca ne uitam numai la genul proxim, Uniunea Scriitorilor, vedem in agonia un embrion, cu toate bunele si relele.

Unde e rebeliunea?

Ghiocel

Eu peste gard am un vecin,
Mă rog prin semne,
Să-i crape capra, din senin,
Când taie lemne.

Calimero

Sunt treaz, nu beau, dar am vedenii:
Un editor pică din cer,
Și-așa, după vreo trei decenii,
Te scoate din Atelier.

Domnule Petre Milos, apreciez epigama dumitale, cu poanta bine construita, intorcand frumos logica pe dos, astfel ca nu ma mir ca a ajuns la atelier. Ma cutremur!

Las semnul de apreciere, dar numai pentru dumneata.

Calimero

Bună epigrama, Norică.

- Aș vrea implant de sâni perfect,
Fără ca semne să-mi rămână.
Chirurgul mi-a răspuns, direct:
- Se operează pe sub mână.

Calimero

Ba s-a băgat și blonda-ceea
Croită bine de natură,
Ca să-și expună logoreea
Și-un șir de perle de cultură.

Calimero

Epigrama propusă cam șchioapătă pe la ritm, domnule Ruse.

Eu cred că-i doar un avantaj,
Că ai fost orb și-ai dat cu bobii;
Te-aștepți la orișice ultraj,
Dar nu mai poa\'să-ți scoată ochii.

Calimero

Orbit precum ne spui c-ai fost,
Mă-ntreb, așa, cam fără rost:
În noaptea nunții urgisite,
Te-ai descurcat pe pipăite?

Calimero

Pentru Atropa belladona și Ion Diviza:

Între voi, gâlceava-i vie,
Rezolvați-o cu-o tărie,
Ca la șah, faceți remiza,
Cum ar zice pat, Diviza.

Calimero, scăpată de pe tabla de șah

Popa-l nostru omenește,
La nevoie nu o lasă,
Busuioaca o servește
Când nu-i Busuioc acasă.

Calimero

Aia cu \"Adjudecat\" mi-a placut. In rest, alergi dupa inedit in goana asta nebuna de pe acest site de a \'rupe\', sau fractura, sau ce crezi tu ca te va re/tine in balamucul asta al literaturii romane.

Ce-ar fi sa scrii, oate mai ra, ce simti? Ce simti tu la momentul acela, fie el tzeta, n-o sa scrie nimeni.

Exemplu, prozaic, poate iti da de gandit, sau,
mai simplu,
il terfelesti pe critic,

\'lumea nu se uită la tine pentru că lumea
nu se poate uita la soare/
apoi copilul s-a transformat în ploaie
înainte să îl strâng în brațe ca pe mine\'

Ghiocel

Postmodernist, in acet pseuso-scenariue se exprima \'nepurinte\'. Neputinta de a construi, neputinta de a avea pesonaje distincte, de a crea un conflict intre ele, de a le pune sa dialogheze, de a le pune sa interactioneze.
Nu intamplator, partea in \'italice\', textualista, este partea cea mai valoroasa a textului.
Parerea mea este exprimata in lipsa continuitatii textului, care este, dar poate mi-a scapat. Deci, care nu este.

Totul s-a scris, a-i egala pana si pe culturnicii dramaturgi ai perioadei comuniste, care construiau conficte dramatice, totusi, e pierdere de timp.

Harut este solutia la indemana, cu o biografie nici macar iesita din comun, menit sa fie si personajul feminin (NOTA BENE> niciodata comic intr-o piesa), si personajul masculin, si corul antic, monolog la indemana, asexuat prin vocatie si postmodernism, capabil sa duca singur o actiune daca s-ar ivi (ma indoiesc, iese din scop), astfel ca, daca aceste concluzii pe care le creionez aici nu sunt demolabile prin continuitatea textului, fragmentul rezista, cum am spus, prin textualitatea indicatiilor regizorale, ceea ce e bun, dar nu e nou, ca doar textualistii sunt deja oale si pamant multumita valului postmodernist-cartarescian, si, in consecinta,
sa ne intoarcem la fracturisti,
si sa speram ca iese,
din cand in cand,
un poem de Doamne/ajuta,
sau de Recomandate, anyway,

Ghiocel