Mă învață (nu spun cine) număratu’-n limbi străine

Anii soacrei dacă-i numeri,
Cât a fost să-i joci în strună,
Nu uita ca să enumeri
Și vreo făptuliță bună!

Despre soacră și-ai ei ani,
Orice-ar fi și-n ce condiții,
Zău că nu dau nici doi bani...
În catren număr poziții.
:))

Învăț să număr în franceză,
Un, deux, trois, quatre… în viteză,
Dar mă opresc, oricum ar fi,
‘Nainte de soixante-dix.

(Dan Norea)

I

Când mă gândesc la anii mei
Și la vârsta cea bătrână
Abea de număr pân\'la trei
În materna mea română.

II

Când erai mai tinerel
Punea-i mâna pe-o cadână.
Azi ajuns,te văd,cam chel,
N-ai nici ce ține în mână?

Când erai mai tinerel
Punea-i mâna pe-o cadână.
Azi ajuns,te văd,cam chel,
N-ai nici ce ține în mână?
(Ion Cuzuioc)

Am pus și astăzi mâna pe o babă,
Dar am memoria atât de slabă !
M-a invitat la ea pe canapea
Și n-am știut ce să mai fac cu ea.

Doi moși, cam de optzeci de ani,
Împart necazu-n două:
- Eu nu mai pot de vreo cinci ani,
- Eu, de la șai\'ș\'nouă.

Calimero

\"Doi moși, cam de optzeci de ani,
Împart necazu-n două:
- Eu nu mai pot de vreo cinci ani,
- Eu, de la șai\'ș\'nouă.\"

Calimero

-De opt ani, îți spun solemn;
Nu mă mai culc cu nevasta.
-E cam mult! Să bat în lemn,
Eu fac trei doar, luna asta.

Un moș cărunt, în parc, pe lângă rațe,
Văzând o fată-ncepe-a saliva:
\"Ce-aș mai pupa-o și aș strânge-o brațe
Și, drace,... parcă mai urma ceva...!”

Bune replici, mi-au plăcut toate și m-au inspirat... să scriu un lanț de catrene. Asta pentru că inițial plecasem de la o idee pentru vârsta a doua și s-a ajuns destul de repede la vârsta a treia.
Sertul de catrene rezultat îl postez separat.