Laurențiu Orășanu
Verificat@laurentiu-orasanu
„Dacă râurile nu s-ar lenevi către vărsare, peștii n-ar înota către izvoare”
Născut la Călărași, 3 noiembrie 1949. 1967-1972 Facultatea de Automatică, IPB Inginer / Programator. Din 1992 Canada, din 1996 SUA, din 2007 din nou acasă. Profil "literar": Colaborator la "Viața Studențească" (micro-eseuri, reportaje). (în studenție) Sub titlul "Conexiuni", colaborări la "Rebus", "Saptămâna", "Flacăra". Încercările în poezie, mai târzii (sau mai…
Colecțiile lui Laurențiu Orășanu
Împart, cu soțu-i, o blondină,
Și-așa, jum’ate, nu-i chiar rea.
Nevastă-mea, jum’atea plină,
Vreo cinșpe chile-a pus pe ea.
Calimero
Pe textul:
„Motive de pesimism" de Dan Norea
Când doar partidele-și fac norma,
Și buzunaru’ mi-e golit,
Leul c-un sfert s-a ramolit,
Uite, eu văd, din plin, reforma.
Calimero
Pe textul:
„Reforma la români" de ioan toderascu
Pe toți reforma ne-a schimbat.
Și de mă plâng, e fără rost:
E cursul tot mereu mai prost.
Calimero
Pe textul:
„Reforma la români" de ioan toderascu
Oprii să culeg o poamă.
Mi-a zis, chinuind româna:
– Le-am făcut la toți cu mâna.
Calimero
Pe textul:
„La poama lăudată" de Sorin Olariu
În rochii noi. Toate curate,
Dau să le-ntreb - știți, vorba vine,
Stăteau așa, cam înțepate.
Calimero
Pe textul:
„Cu Săgeata Albastră" de ioan toderascu
sunt versurile tale
Pe textul:
„Penala epigramă" de Laurentiu Ghita
V1 - 8
V3 - 6
Jianu, vad ca ti se spune, nu numai de catre mine, tu tot bati campii.
\"Citind lui Orasanu, epigrama\",
adica folsind, agramat, dativul in loc de genitiv / epigrama e A LUI ar fi fost altceva
nu poti sa citești altceva decât prostia ta, care pune pe seama mea, într-un mod nedemn de un duel epigramistic, doar obsesiile tale.
Epigrama ta ar fi mormântul, după cum folosești, agramat, dativul. Pe a ta (mi-)o citești.
Tu chiar nu înțelegi că poluezi paginile astea, plimbând un nivel acordat pe nedrept, și umblând cu oftica, înjurăturile și cădelnița în aceeași mână?
Să nu zici că nu te-am avertizat în repetate rânduri, cerându-ți să eviți să apari în fața mea.
Mi-a scris limba română, revoltată
– E-o doamnă, tu, se vede, n-o cunoști.
Mi-a scris c-ai siluit-o, nu o dată,
Că-i plac haiducii, nu Jienii-anoști.
Calimero
Pe textul:
„Penala epigramă" de Laurentiu Ghita
De ce mai sus, sfios, ai zugrăvit-o,
Și delicat ai fost, nu pot să neg.
Dar nu pricep, aici, de ce-ai lungit-o?
Calimero
Pe textul:
„Penala epigramă" de Laurentiu Ghita
Rămase, oarecum, cam grea.
Mergea pe căi mai neștiute,
Punând în loc necunoscute.
Calimero
Pe textul:
„Rebusistul și enigmatica-i soție" de ioan toderascu
Asta va insemna ca \"trebuie\" sa adaugi la cele nshpesute de epirame, inca vreo cateva.
Poate ne spui, Cornel, care sunt acele doua reviste din tara, cam care le e nivelul, ca sa ne incarcam si noi masa cu material de lucru pentru ele. Sau, dupa caz, sa le evitam.
Eu zic ca la tine e mai simplu: ca sef de cenaclu, pune-i domnule sa lucreze pe enoriasi. La concursul acea intre cluburi/cercuri cred ca asa ar treebui sa faci.
Calimero
Pe textul:
„Concursiada epigramoasă" de Rodean Stefan-Cornel
\"Te rog să-ți reconsideri poziția. Eu nu scriu chiar numai ca să mă aflu în treabă!\"
Părerea mi-am spus-o. Rămâne cum am vorbit.
Dacă ai fi punctat pe aici cu epigrame de Antologie, și nu te-aș fi scos eu o dată de la Atelier (recunoștința are picioare scurte), n-ar fi lipsit să zici că am ceva cu tine. Dar primul - nu s-a întâmplat, iar pe cel de-al doilea ai fi putut risipi măcar un mulțumesc (la sugestia mea ai modificat si ai trecut in pagina principala). Mulțumesc n-ai zis, dar la rost mă iei.
Și pe dl Bunduri l-am criticat, și dumnealui m-a luat la rost, cam ca tine, iar acum lucrăm împreună să organizăm concursul pe care l-a propus dumnealui.
Pe un orizont mai larg, timpul îmi dă dreptate. Nu te uita că alții mă șmotocesc, ca să te arunci și tu, am mereu acoperire în date. Datele tale îmi sunt și ele favorabile.
Sprijin cand e cazul, critic când e cazul, și nu mă somezi tu ce și cum.
Epigramele pe care le citezi, ale tale, sunt chinuite rău.
Sfat (gratuit): keep it simple.
Va să zică suntem drăguți (n-am a mă plânge de tine până acum) până când suntem criticați.
Măi, ce maniere!
Calimero
Pe textul:
„Epigramele de la Mizil" de Laurentiu Ghita
Am consumat ceva timp. Nu prea m-am ales cu mult.
Întâi concluziile:
- Grafomani, ca peste tot.
- Ieșirea voioasă (și, din păcate, nesancționată de juriu) din temă (trebuiau incluse, obligatoriu, 4 cuvinte: Romeo, Julieta, Mizil, Ranetti). Chiar unul din premianți, un epigramist f bun de altfel, nu respectă regula. Vezi și alte exempe mai jos. Concluzia: încă un juriu care doarme.
Tot aici, unii au venit cu poeme umoristice. Din fericire, fiind atât de proaste, juriul a observat că au mai mult de patru versuri. (ex: Berbec Adrian, Neacșu Oltea)
- temă grea, greu de punctat cu epigrame de antologie. De fapt nu cred că e vreuna.
Încep cu exemplele la
categoria \"bătut câmpii\", alături rău de temă, sau pur și simplu proaste:
Arsa Emil, Berbec Adrian, Chioreanu Georgian, Crăciun Maria (rău de tot), Cocoloș Vlad (doar a treia are poantă bună, dar prozodia o bagă la fund), Neacșu Oltea - poezii pe post de pigrame, Gheorghița Lidia - rimează imposibil cu admirabil), Stratula Sergiu - aiurea-n Cernăuți, Stroie Aurelia - umor de prichindel.
Tudorache Ctin era de podium dacă ar fi respectat regula celor 4 cuvinte. Așa, stă rău și mersi pe aici.
categoria \"hai să mai analizăm, parcă ar fi ceva\":
- Drăgușan Ctin - are una bună, Urbea dumisale, dar comite barbarismul lingvistic \"etufez\";
- Munteanu Felicia - poante bune, constructiv bine, prozodia la pământ;
categoria \"premiu, dar să știm și noi\", Vasile Larco, premiul II, care are doar epigrama de la \"libere\" notabilă;
la categoria \"bine per total, am trecut pe lângă premiu\":
- Danielescu Mihai (prima epigramă e totuși anostă);
- Valerian Lică - poate cel mai bun grupaj dintre toți
categoria \"premiile - așa cum au fost\"
- I - George Corbu - bune, dar nu de speriat - nu știu de ce a băgat mai multe decât se cerea. Nicio poantă de memorat
- II - Vasile Larco - s-a făcut pomenire, doar epigrama de la \"libere\" e notabilă
- III - Laurențiu Ghiță (ați văzut că ajung și la agoniști)? - ansamblu bun, poante bune, greșeală impardonabilă la prima epigramă (versurile doi și patru au măsură diferită). Putea disputa poziția a doua cu Valeriu Lică.
Continui cu agoniștii evidențiați.
Gârda Petru - două epigrame proaste, a doua chiar de necitit. La a treia ar fi de discutat: manipularea timpurilor verbelor (defectuaosă) ne trimite la ideea, evident falsă, că, punând termopane, sunetele din balcon se propagă mai bine și sparg timpanele în oraș (ceea ce e fals). E vorba de momentul de după montarea lor, așa ne arată folosirea timpurilor verbale. Merge la categoria: \"hai să mai analizăm, parcă ar fi ceva\":
Ruse Ioan - Nu respectă regula celor 4 cuvinte, categoria se impune de la sine. Out of scope. Citez epigramele anoste (picior nu rimează cu bătrâior), menționând că prima (nu din cele două anoste) are una din poantele cele mai orginale din concurs:
Julieta geloasă
Fumând, picior peste picior,
Trăiește ea, cumplita-i dramă:
Romeo-al ei, cam bătrâior,
S-a-ndrăgostit... de epigramă.
Cinstire
S-aducem pentru cele scrise,
Omagiu astăzi lui Ranetti.
Din colile de noi trimise,
Să facem pentru el... confetti.
Florian Abel - o epigramă bună, cu poantă originală:
Întârzie!
Plângea Julieta sub gratii ostile:
\"Stau tristă-n balcon, îl strig și mă rog.
Întârzie iarăși de douășpe zile!
Hai doică, pe-ascuns, la ...ginecolog!\"
și alte două de ne-citit: scrierea cu majuscule trimite la alt gen, rebusistic, nu mai știu cum se cheamă, parcă \"ligamente\": deranjant la citire, probabil că juriul a considerat altfel. Ne amintim că îngroșarea (bolds) unor cuvinte, scrierea cu italice, chiar și câte o legătură între cuvinte sunt considerate de mulți ca procedee nepermise. Ori, aici, în două epigrame, ele sunt folosite din greu. Părerea mea: Out of scope, ca și mai sus, dar din pricini diferite.
Câte bordeie, atâtea păreri.
Păcat că ne manifestăm doar festivist, și nu avem critici care să ne ajute să progresăm. În acest plural, \"să progresăm\", mă includ și pe mine.
Calimero
Pe textul:
„Epigramele de la Mizil" de Laurentiu Ghita
Și doar casc mare gura,
Mutește, îi arăt, c-un semn,
Dentistei, clar, dantura.
Calimero
Pe textul:
„Very first date" de Sorin Olariu
N-ar fi stricat nici mentiunea \"Banc prelucrat\", sau cam asa ceva, pentru ca gluma e cunoscuta.
A, că uitasem> \"băieți\" nu are rimă în \"nouăzeci\".
Pe textul:
„Gradele în poliție" de Luchi Tenenhaus
Pe textul:
„De la epigramă la proverb" de Elena Malec
Barbarii-au ars și au decapitat,
Din satu-ntreg, nebunul a scăpat.
S-a dovedit, atunci, în vâlvătaie,
Capul plecat - nici sabia nu-l taie.
Calimero
Pe textul:
„De la epigramă la proverb" de Elena Malec
La felul in care ma citezi, facand sa para virgula intre subiect si predicat, nu ar fi cazul sa-ti raspund. Anca Roshu a inteles, tu nu vrei. De aceea ii tot citez pe altii, care subscriu la parerea mea despre tine, pentru ca tu de la mine nu intelegi.
De ce ai avea tu nevoie de parerea mea cand iti acorzi singur calificativul?
\"Și repunerea ipotezelor îmi priește, dovadă textul de mai sus. Nu mai scrisesem un text limpede și analitic de prea multă vreme.\"
Cred ca au fost cu totul vreo 3-4 auto-laudativi de cand misun eu pe aici (vreo 6 ani si ceva). Respect.
Vezi ca ai un i in plus la : \"nu sărbătorii până nu ești sigur că ai de ce\", de la viteza cu care scrii, probabil, viteza care pare sa duca la concluzia ca Agonia a agonisit mult de cand esti tu pe aici. Iata citatul, separarea nu-l scoate din context, ca la tine:
\"Păstrând proporțiile, aceste șase luni de Agonia au fost un anabasis, Noemi. Deși punctul de sosire pare același cu cel de plecare, nimic nu mai e la fel. S-a adunat cunoaștere, s-a pierdut inocență, s-au născut scrieri, s-au risipit energii.\"
Pe textul:
„Paradoxurile rebelului" de Victor Potra
Rebelii locului n-au fost promovati pe aici. Au contraire.
Pe textul:
„Paradoxurile rebelului" de Victor Potra
Io cred că Ina s-a bucurat că poate împărți (sau împărăți) cu tine și pe gondolierul ăla vânjos (ea păstrând lopata) și pe Hot-Dogii ăia despre care s-a dus vestea la noi că sunt mai Hotsi decât cei americani, și mansarda cu sticleți, o să aveți amândouă destui, și Bahluiul, și părculețul cu două atracții în care își vor plimba co-pilele agoniștii, și vasele acelea comunicante în care nivelul umorului scade concomitent cu creșterea nivelului postativ și deseori și viceversa.
Și, după ce s-a bucurat de toate acestea, i-a părut rău de gondolier, să nu înghețe el lopătând printre sloiurile Bahluiului, și a hotărât să-l țină doar pentru sine, împeună cu sticleții și tot. Și a dat-o imediat pe italiană, ca Răducioiu anțărț, să crezi tu că e greșeală.
Sanchi, greșeală! A fost pe fir!
Ca și tine. Bun firul! Bine împletit!
Calimero
baiat de prăvălie (sau de prăvălire)
Pe textul:
„Pronto! Cu Ina Scăiețina lu’ Cârlan, vă rog!" de Atropa Belladona
Ar mai fi de discutat și oportunitatea postării aici a unor traduceri (din română în alte limbi) și nu la secțiunile agoniei în limbile respective (în cazul de față, secțiunea de limbă franceză).
Pe textul:
„Unui moralist" de Culicovschi Gheorghe

