Laurențiu Orășanu

Ma aveți de corectat:
naivitatea ,copilăria - naivitatea, copilăria
înainte de\'89 securist - înainte de \'89 securist

Restul - desigur că glumeam. Nu contează cum și de câți ani arăt. Scrie clar cât am, și cu câți am, cu acei ani defilez.
Tipul Mircea Badea nu-mi spune nimic nici de departe. De aceea glumeam că mă puneți aproape de el. Sigur că e aberant să fie făcut securist, dar nu de aceea nu-l iubesc eu.
Ironia nu mă supără, ziceam să-i dați înainte, dar mai cu spor.

Dacă rezolvați spațiile din jurul virgulelor în \"de ‚89 securist, când țipa naivitatea ,copilăria și inocența în el, și repet, avea micuțul numai 14 ani. \", și dacă îmi dați un rol mai mare, promit să-mi risc postul și să pun textul pe \"principală\". Îl încadrați la Personale, ca să nu mă dea chiar la minus.
De când mă visez eu în rând cu cei de 17 ani. Și cu Mircea Badea.

Bine lucrate, dar... e loc pentru mai bine. Și pentru cârcoteli.
La motto (vezi commul meu-întrebare la Vali Slavu, chiar mă interesează răspunsul): \"Să nu fi trist\" (cu un i). Al doilea vers e sustenabil doar pe partea turistică, futurismul temei nu este servit.
\"De ce-a sărit indicativ prezent ?\" e forțat, mi se pare corect să spui \"indicativul prezent\", sau \"indicativul la prezent\", sau să lași numai \"a sărit peste prezent\", pentru că \"indicativ\"-ul nu e exploatat în construcția dată.

Calimero

La \"Nedumerirea unui senator\":
Versul 1 și versul 4 nu au același ritm.
Chestia cu scaunul, într-un picior sau în două, suferă la ritm, așa cum e scris. Propun: Că-i confortabil scaunu-n în Senat.
Sau, băgăm un fotoliu, ambientat. Dar repede, profitând că încă are trei silabe.
De acord cu aprecierea antescriitorilor.

Întrebare pentru hârșiții prin concursuri: un motto simplu, cum ar fi \"copac\", sau \"scaun\", sau \"mireasa răpită\" te dezavantajează din start față de unul rimat, față de un distih de genul \"Foaie verde de măcriș, Am venit și eu pe Someș\"? E o cutumă, e de bon-ton să punctezi cu două versuri, ori ba?

Calimero

Am mai lăsat un mesaj pentru tine (la concursul lunar de epigrame). Trofeul \"Depus în vitrină\", pe care l-ai câștigat ca Premiul I la Concursul de epigrame din februarie 2009, te așteaptă. Te rog să-mi trimiți (mail la laur777/hotmail.com) adresa la care să fie livrat. Scuze pentru întârzerea premierii, s-a comis acum și pentru celălalt câștigător..

nu fugii / nu fugi
diacritice

respectă gramatica limbii române și regulile de scriere (vezi Reguli)
\"Te astept sa vi iubite\"

spații după virgule, nu înainte de ele

Felicitări câștigătorului concursului, Leonard Ancuța!
Felicitări tuturor concurenților!
Organizatoarea, Eugenia, a pus suflet în acest proiect, ca și în întreaga activitate de redactor pe acest site. Cunoscând această activitate nu am avut niciun dubiu privind reușita concursului.
Pentru cei care și-au manifestat dubiile (inclusiv umplând cutiile poștale și electronice cu gogorița că va câștiga concursul un editor), aș preciza un lucru pe care cei de bună credință, inteligenți, și care se țin departe de ridicol îl intuiesc: la setarea unui concurs de acest gen, organizatorul capătă drepturile de acces (vizibilitate texte) pe bază de ID, individual, și nu pe bază de nivel (pe site). Juriul nu vede autorii, astfel că rămâne să vedem cum stă stimabilul cu pronosticul că un redactor va câștiga. Nu mai spun că ar fi fost o performanță - niciun redactor n-a concurat, așa cum s-a precizat.
Sigur, nimeni nu poate împiedica pe cineva să râdă (cine râde la urmă, râde ultimul), sau să se declare victorios dinspre coada plutonului. Chestie de stil.

nu uita că, dacă puțini concurează pentru posturi eligibile, mult mai mulți sunt cei care votează.

And the winner is....
55 minute to go...
Dacă era anunțat de ieri, unde mai era plăcerea?

Sigur, gardurile nu vor fi de acord cu această întârziere și cu această supra-solicitare.
Scriind aceste rânduri am devenit și eu curios...

diacriticele, spațiu după semnele de punctuație

E un bun răgaz pentru a comenta critic textele fără a cunoaște autorii. Sigur că textul n1 este cel mai bun este o apreciere critică, dar puteți extinde aprecierile și la alte texte, puteți spune de ce nu vă place textul n2, ce vă spune alt text, care ar fi podiumul, etc.

Folosește semnele diacritice. Vezi și celelalte reguli de scriere (la Reguli).

\"Îți plac doar muzele cuminți
Și nu ai grijă de părinți.\"

\"Fii umorist cu judecată
Și nu uita că ai un tată.\"

Mai mult auto-control. Poate că vă considerați tatăl cuiva, dar ...

Rău, rău, rău de tot însăilate...

Mutando-mutandis. Pornim geometric, transgresăm, și ajungem la un melaj demn de final de cântec al Rolling Soones-ilor:
\"petrecerii capetele
picioarele cu nectar
înțelegerii.\"

Nimic neobișnuit la acest poet. Nici măcar sângele repetat, și nici măcar virusul, repetat și el, cu plural virusuri.
De fapt, am intrat să semnalez confreria apetentă LIM - Ottilia, ceea ce nu e rău, dacă nu s-ar repeta biunivoc, sub stele.

Uitați de Moga. El are un război de dus, nu cu epigrama. Pentru că epigramă nu citește ( \"nimeni nu e perfect\"), dar își dă cu părerea. Și comite generalizări, ceea ce e grav în general, tipic în cazul lui. Scuzele lui întăresc luarea în derizoriu a genului. El are de luat o revanșă și, spre liniștirea comunității noastre, a celor care practică genul minor, îi va fi foarte greu să o ia. E a doua încercare, după ce a luat-o rău de tot. Dacă insistă, vă spun și cum.
M-am săturat să lovească în alții, când alta e ținta.

Am văzut textul imediat după postare, nu l-am considerat atac la persoană. Altfel aș fi acționat în consecință. Ieri n-am avut timp să intru pe site.

Mă bucur că discuția din subsolul textului mi-a confirmat părerea (nu e atac la persoană). Mă mai bucur pentru că se întâmplă un lucru pe care îl aștept mereu: comunitatea epigramiștilor epigramatici are mecanisme de auto-reglare, poate rezolva situații de genul acesta fără intervenții (oarecum) externe (moi). Mulțumesc Eugeniei, a câta oară, și lui Dan Mihuț, și lui Alberto; e bine să ne privim și în oglinzile celor care ne vizitează, ne încurajează, și sunt mai puțin influențați de interconexiunile microsistemului în care ne duelăm (scăldăm).

Constat implicarea recentă a lui Ioan Jorz în analize, concursuri, e un lucru la care l-am îndemnat. Din păcate, așa cum au spus și alții aici, eu cred că mai trebuie să umble un pic la atitudine. Infatuarea cu care defilează pe aici nu am întâlnit-o la nimeni altul în cei șapte ani în care cochetez cu site-ul. Oricine poate citi biografia sa, oricine poate evalua premiile obținute. N-ar nimeni ceva cu ele. Dar care autor de pe site le etalează atât de des în alt loc (dacă le etalează)? Câți autori au negat valoarea (tuturor) celorlalți? Limbajul agresiv, jignitor, prezent și în aceste comentarii (dau numai un exemplu: rât) e amendabil, Ioane (Jorz). Povestea cu premierea de la Caransebeș pare și ea cusută cu fir ad-hoc (vezi citatele date de Vali Slavu). Dacă Toderașcu ar fi luat numai acel premiu, \"de la tine\", dacă n-ar fi un autor foarte valoros, poate te-ar crede cineva.
Îi dădeai o replică acidă (atenție, la replică nu sărim calul decât la calitate, încercăm să întrecem originalul, nu arătăm că am inghițit greu gălușca, simulăm că nici pe-o măsea nu ne-a ajuns) și cazul era rezolvat.

P.S.1 Laurențiu Ghiță are un comentariu la un text vecin (legat de un duel cu GPI), comentariu plin de miez pe care îl trec aici, ca referință. Ca referință de rezolvare elegantă a eventualelor depășiri ale limitelor nescrise ale duelurilor înțepăcioase.

P.S.2 Ioan Jorz: Sper să-ți placă trofeul, scuze pentru ambalaj. Dă te rog un semn, când îl primești, la textul concursului din februarie.

mistuești - mistuiești
Revendicând vre-un - vreun (revendicând iese din registrul poetic)
Să lase o cărare între noi - chiar dacă pătrunde lumina pe ea, cărarea cam desparte, e ceva între voi

Vitrina nu mai era parca plină de cățelusi poznași ci parcă / Vitrina nu mai era parca plină de cățelusi poznași, ci parcă

ai o căruță de virgule lipsă, ca în exemplul de mai sus
și câteva diacritice lipsă
ca să fie proză, ar trebui parcă mai mult: o idee, un final, etc.