Epigrame - Vișeu 2013

epigrame reușite, foarte bine scrise.

Prima cred că păcătuiește prin lipsa surprizei din final. Acel "degeaba" din primul vers cam lasă să se vadă ce va urma.

A doua - foarte bună, nimic de adăugat.

A treia, subtilă, dacă am înțeles-o bine. Am o nelămurire, totuși: de ce plânge moartea când sponsorul e peste tot?

Ultima - bună, ușurică.

... mi-au plăcut mai mult.

La a treia nu era mai sugestiv dacă veneai cu cele patru elemente consacrate - aer, apă, foc, pământ? Așa a durat un pic cam mult până să-mi dau seama.
Și încă ceva: "Moartea, plânge..." are virgulă între subiect și predicat.

Dan Norea,
Până la urmă spui că te-ai lămurit de ce NU enumăr toate cele patru elemente (primare). Pentru că era vorba de poluarea care otrăvește aerul, apa, pământul, dar nu și focul.
Impardonabilă greșeala cu virgula, rămasă după enșpe verificări. Mulțumesc pentru atenționare.

Florin Rotaru,
După acel DEGEABA inițial, te aștepți, cum zici, la ceva în final, dar poanta nu e devoalată. Oricum, voi modifica, e ușor.
La Pe ducă, observația e justă. Dacă aș vrea să fentez, aș spune că moartea plânge oricum, tot timpul. Dar adevărul e că va trebui să găsesc ceva, poate eliminând restricția din tema concursului, astfel ca ideea (care nu mi se pare rea) să fie pusă într-o construcție mai solidă.

Apropo de tema Sponsorul. Regulamentul cerea includerea cuvântului SPONSOR în corpul epigramei. Atât. La cenaclu am aflat că sunt admise și SPONSOR și SPONSORUL. Din fericire, am aflat asta înainte de a trimite epigramele mele.
Tu văd că ai folosit SPONSORIZARE.
Asta pentru că discutam pe aici despre regulamente imprecise și mai discutam și de precizări care zboară din gură în gură și care nu ajung la fel la toate urechile.

Calimero

Laurențiu, ții minte că la concursul de pe agonia te-am întrebat dacă avem voie să folosim cuvântul respectiv la toate formele gramaticale? Te-ai simțit agasat, crezând că fac pe nebunul ca să te sâcâi pe tine. Iată că, așa cum știam și eu, asta e o cutumă în concursuri: un cuvânt impus poate fi folosit în toate formele posibile - singular-plural, masculin-feminin, nominativ-genitiv-dativ etc. Mai mult, aici a fost permis și verbul din aceeași rădăcină de cuvinte.

Norică, o luăm de la început? Monsior se scrie, monsior se citește.
Ce scrie în Regulamentul de la Viseu? Iată:

• Sponsorul - 2 epigrame (cuvântul trebuie să apară obligatoriu în catrene)

Unde a fost explicată cutuma care îți permit variațiile de care spui? Rog citat. Spun, din nou, că îmi repugnă conversațiile pe care unii le poartă cu juriile. Dacă așa s-a lămurit cutuma asta, prin conversație, atunci înseamnă că sunt dintre cei care fac figurație participând.
Și, după cum am constatat, și juriile urăsc asta. De aceea regulamentul trebuie să fie clar.
Nu trebuia să aflu eu la un cenaclu în București că e voie și sponsor. Și, poate că acela care ne-a spus asta, nu știa nici de verbul care a fost permis aici (culmea, admis aici nu înseamnă cutumă, nu?!!!!!!!!). E o excepție locală, după cum scrii. A știut toată lumea? Cine știe? După cum vezi, eu îi fac observație lui Florin, e clar că eu n-am știut.
Ce mi se pare ciudat e că îmi dai un exemplu de regulament fuzzy (adică, fuzzy în interpretare, căci el spunea clar SPONSORUL - atât) pentru a te lega, din nou, de un regulament beton: de care te-ai legat fără să reușești să-l clintești.
Am primit azi un regulament. Nici măcar nu era inteligibil. Îl circulăm, dar nu-l înțelegem. Hai la concurs!

Confirm și eu ideea că "sponsor" scrie, "sponsor" trebuie pus. Firește, acceptabile: "sponsori", "sponsorul", variațiuni gramaticale, dar nu "sponsorizare".
Legat de epigrame, o singură observație.
La a treia, mi-e un pic neclar finalul. M-aș fi așteptat la ceva de genul: "Apă, hrană,... pe pământ!"

Nu mai am nimic de comentat. Ca și antevorbitorii mei, spun că a treia e atât de subtilă, încât a trebuit s-o citesc de mai multe ori pentru a o pricepe :)