Parodie trimisă la Vișeu - 2013

Agenda cu adrese

Deschid acum, pe toamnă, agenda de-altădată,
Coperta ei e verde. Sub index, rânduit,
Răsar, ca în poveste, din codrul adormit,
Și doamne, și domnițe cu-adresa clar notată.

Mă văd cum bat la poartă. Se simte chiar din drum
Un iz de tămâioasă din bolțile cu struguri.
Le văd cum, dintr-odată, mi se desfac din muguri
Și leapădă petale-mbibate cu parfum.

Sărutul lor mă-nvie, strânsoarea mă omoară,
Îmi toarnă vin din buze cu-aromă de pelin
Și părul, blond sau negru, revarsă, din senin,
O simfonie-ntreagă cu-o singură vioară.

Și-așa, din filă-n filă, eu le colind hai-hui,
Nefericit e-acela ce-agenda veche-și pierde!
De n-are-atunci, spre toamnă, măcar coperta, verde,
Ce uși o să deschidă? Și, la adresa cui?

Poezia parodiată

Cămara de fructe (Ion Pillat)

Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar și-albaștri struguri
Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum.

Șovăitor ca robul, ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie și-una de nopți, mă-nchin:
Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin –
Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară.

Se-aprind fantasmagoric caise și gutui:
Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.