De iarnă

Probleme de pensionar militar
Pensionat cu „ordonanța”
Trăiesc de-o vreme cu Speranța
Rugându-mă neîncetat
Să nu ne prindă-al său bărbat.

Uitilizarea Speranței în sens dublu este comună. Poanta este diferită. La tine (nu știam epigrama ta) e mai complexă: surpriza vine în versul trei (cine-i de fapt Speranța), dar mai e o surpriză: pentru ce te rogi (să nu te prindă bărbatul ei). La mine e mai simplu, e numai surpriză.
Diferită este și expresia vizată (la tine: trăiesc cu Speranța, la mine: mă încălzesc (doar) cu Speranța). Pregătirea poantei (ger, restanță la bloc) mă face să consider că epigrama mea e diferită (cu excepția menționată în prima propoziție).
Dar, cine știe, o fi vreuna care folosește mă încălzesc cu Speranța.

Mulțumesc pentru trecerea pe-aici.

Calimero

n-a fost nicio intenție din partea mea să sugerez că cele două epigrame ar fi similare. Probabil că exploatarea Speranței a mai fost făcută și de alții. Am postat-o doar ca o replică la o epigramă care mi s-a părut reușită.

Vin și eu cu unele mai vechi și mai slăbuțe, mai mult în ideea de a dovedi că se pot face multe variațiuni la temă fără a fi socotite similitudini.


Di-sperare

- Speranțo ! strigă soțul, agitat,
Vezi că de-o oră, ceasul ți-a sunat !
Și-apoi, căzându-i fisa, înțelege:
-Speranța moare ultima, e lege !


Ghicitoare mură-n gură

Speranța și Alice, două femei
Sunt omorâte-n parc, pe niște-alei.
Ghiciți nu cine-nfăptuit-a crima
Ci care dintre ele moare prima.

Nu ar suna mai fain: " Mă încălzește doar Speranța..."?

Florin, nici vorbă de supărare. Am comparat și am apreciat-o pe a ta.

Dan Norea: ambele propuneri ale tale sunt din categoria, plăcută mie, care te face să te gândești (care, cum, așa să fie?)
Laurone: Propunerea ta fluidizează, am acceptat-o. Mai ales că ambele expresii sunt folosite.

Ieri, la meciul din Giulești,
Cu Speranța - fată mare.
Paza: Dacă o iubești,
Las-o-aicea, la intrare.

Calimero