Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@laurentiu-nicolaeLN
Laurentiu Nicolae
@laurentiu-nicolae
Poezie

Meditație (III)

1 min lectură·
Mediu
Norii se alungă printre ramurile mărului de vizavi,
Stau aici de-o veșnicie și-o secundă, pline,
Veșnicia e a mea din ziua întâia,
Secunda întotdeauna îți aparține.
Genunchii mă dor de la pietrele căii
De la pământul drumului de dinaintea lui,
Genunchii mă dor de asprimea cărării,
De cântecul ierbii crescând prin ei, șui.
Am înlemnit în chemarea norilor pustii,
Împletesc trecutul-veșnicie cu prezentul-secundă,
Închid ochii și umblu cărări străvezii
Printre ramuri și stânci și sclipiri gemene de undă.
Leiden, 18 mai 2003
054120
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
82
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Laurentiu Nicolae. “Meditație (III).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nicolae/poezie/44011/meditatie-iii

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@aA
A✓
In afara lui zgarie-ureche \"dintotdeauna - intotdeauna\" din prima strofa, poezia are toata consideratiunea mea.

Meditatia imi pare mai mult o declaratie,
iar imaginile sunt puternice.
0
@laurentiu-nicolaeLN
Laurentiu Nicolae✓
Multumesc de aprecieri, Andreea. Cu acel \"intotdeauna-dintotdeauna\" din prima strofa am vrut mai degraba sa subliniez ca nu exista exceptii de la regula. O sa recitesc maine sa vad daca pot sa fac asta fara sa ma repet in doua versuri consecutive :)
0
@alina-manoleAM
Alina Manole✓
\'Asfaltul\', \'lungimea de unda\' si \'vizavi\' n-au ce cauta in poezia asta. Suna strident ca neologisme, langa \'șui\', \'inlemnesc\', \'vesnicie\'.

Genunchii mă dor de asprimea cărării,
De cântecul ierbii crescând prin ei, șui.

Închid ochii și umblu cărări străvezii

si atat.
Pe restul versurilor trebuie sa mai lucrezi. Stii cum. Succes!
0
OB
Olimpia Blăgoi✓
Ai atâtea de spus în această poezie, dar, te-ai grăbit să ni le împărtășești, nu le-ai \"dospit\"! Oricum, mă bucur că ți-ai amintit de site.
0
W
wqa✓
nu stiam nemirosul de busuioc de unde rasare, din bataia vesniciei pe acelasi loc sfintit de constanta inceputului, vremuirea... nu stiam arsura timpului pierduta-n acut...
0