Poezie

Îngropăciune

29.IX.1996

1 min lectură·8 noiembrie 2023

Mediu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

M-am îngropat în lacrimi și în singurătate

Ca să dizolv trecutul și durerosu-i vers

În slabul curs al vieții spre lumi îndepărtate,

Spre moartea către care am mai mers.

M-am îngropat în dulcea minune grea a vieții

Cea care mi-a smuls trupul din liniștitu-i pas,

Spre jocu-i lin, și fraged ca roua dimineții

Și n-am putut de ea să fi rămas.

M-am îngropat pe vremuri în multe hori ciudate

Și le-am jucat cu drag cu tânăru-mi picior,

Dar ele m-au legat cu mâinile la spate,

Și n-am văzut că fac pe placul lor.

Aș vrea atât de mult să mă îngrop

În tot trecutu-mi din pustietate,

Dar n-am să pot gusta măcar un strop

Din dulcea lui iubire peste toate.

00681

Laurențiu Nelu Rădoi. “Îngropăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14175447/ingropaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.