Poezie

Spre lumină

27.III.1996

1 min lectură·14 octombrie 2023

Mediu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Călăuzind spre moarte a vieții stinsă rază,

Adulmecând o urmă spre alte lumi mai noi,

Și alungând din aștrii ce noaptea-mi stau de pază

Mă scutur de ruine, de ceață, de noroi.

Ruina vieții mele în care-am plâns amarul

S-a dărâmat învinsă de mii de suferinți,

Pe alba-i tencuială se decojește varul,

Iar soarele-o usucă cu razele-i fierbinți.

Prin ceața vieții mele, trec duhuri rele noaptea,

Un stol de răpitoare în viața mea se-așează,

Prin ploaia dimprejuru-mi nu văd nimic, doar moartea

Și-o umbră din trecutu-mi ce mă înfricoșează.

Noroiul vieții mele îngroapă în țărână

Întreaga mea iubire, cu ochi albaștri, mari;

Privind în ei văd marea, văd viața mea bătrână

Și-o undă de tristețe pe-ai dragostei vlăstari.

Mă scutur de ruine, de ceață, de noroi,

Și alungând din aștrii ce noaptea-mi stau de pază,

Adulmec Paradisul, lumina, lumi mai noi

Călăuzind spre moarte a vieții stinsă rază.

00416

Laurențiu Nelu Rădoi. “Spre lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14174595/spre-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.