Poezie
Barca
1 min lectură·
Mediu
De lângă soba caldă privesc din nou trecutul
Iubito ce demult mi-ai risipit tristețea,
Mă cheamă amintirea, privirea ta, sărutul
Și ochii tăi albaștri cu toată tinerețea.
Iar gându-mi, un scafandru, se aruncă în mare
Și caută săracul epava îngropată.
Mi-aduce într-o clipă o palidă chemare -
E glasul tău iubito de naufragiată.
Pe mine mă lăsasei acolo jos, sub ape
Și înotând nebună fugeai de barca noastră.
Eu am rămas s-o mângâi, ea jalea să-mi adape
Îngenunchiat de lacrimi sub marea cea albastră.
Mă cheamă amintirea, privirea ta, sărutul
Chiar glasul tău iubito mă strigă-nduioșată.
Visez. Ce caldă-i soba! Ce rece e trecutul!
Și mai presus de toate și barca-i sfărâmată.
00956
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Nelu Rădoi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Nelu Rădoi. “Barca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131878/barcaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.