Poezie

Lui Eminescu

1 min lectură·23 septembrie 2018

Mediu

Se scuturară teii de la poartă,

Ce liniștită e "Sara pe deal",

Și-alunecă pe-ntinse-aripi de soartă

Nestins de-amurg, al gândului tău val.

Prin vis, "La steaua" care-a răsărit,

Luceafărul reface-o nouă cale,

În larg marea ta dragă s-a-ncrețit,

Ducând departe lacrimile sale.

Și totu-i trist, mărite, drag poet,

Cu ani ce trec se duce-al vieții număr,

Ți-a poorocit vreodată un profet

Că ai să mori, să mori așa de tânăr?

Să-ntoarcă cineva, putea-va oare,

Orânduiala-acelor calde vremi,

Gândirea ta în vers să ne-mpresoare,

Pe Kamadeva iarăși să ni-l chemi?

Tu dormi, te faci a fi neștiutor,

Un singur dor ți-a rămas doar mormântul,

Te cheamă-n cântec drag al tău popor.

Dar nu răspunzi. Răzbate numai vântul.

00941

Laurențiu Nelu Rădoi. “Lui Eminescu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131806/lui-eminescu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.