Poezie

Vis

1 min lectură·10 septembrie 2018

Mediu

Sub copacul cu flori albe

Capul tău îmi stă pe umăr,

Gâze mici fără de număr

Fac pe cer de aur salbe.

Gura ta-mi sărută gura,

Brațul tău spre mine vine,

Sânii tăi se-ndeasă-n mine

Și le simt înțepătura.

Trupul tău mă încălzește

Sub copac, sub deasă umbră.

În tăcerea tot mai sumbră

Glasul tău frumos vorbește.

Ai în glas mărgăritare,

Tu mă farmeci și m-alinți,

Iar cu buzele cuminți

Îmi dai iar o sărutare.

Părul tău e ca descântul,

Cu vrăjitul lui parfum

Mă îmbată chiar acum

Și mă culcă-n boare vântul.

Tu adormi la pieptul meu

Și-mi vorbești mereu în șoapte.

Sânii tăi sunt fructe coapte

Și-mi apasă-n trup mai greu.

Te mai văd pentr-o clipită

Apoi fugi pierind în zare,

Fugi prin vii, peste răzoare,

Ești un bob cernut prin sită.

Fugi pe-un cal cu albă coamă

De sub pomul cu flori albe

Și te pierzi pe cer, prin salbe.

Zbor de gâze vis destramă.

00953

Despre aceasta lucrare

Autor: Laurențiu Nelu Rădoi
Tip: Poezie
Cuvinte: 158
Citire: 1 min
Versuri: 32
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Laurențiu Nelu Rădoi. “Vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131436/vis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Acțiuni rapide

← Toate textele lui Laurențiu Nelu Rădoi Caută texte similare

Despre autor

Laurențiu Nelu Rădoi

@laurentiu-nelu-radoi

0 urmăritori

Textele acestui autor vor fi publicate postum de soție și copil, identic ca-n manuscrisele pe care le-a lăsat moștenire posterității, în trei volume de poezii intitulate "Chiar dacă eu voi fi...tot mai departe". Autorul a decedat pe 11.12.2020, fiind răpit de necruțătoarea pandemie care a luat atâtea suflete de lângă persoanele dragi, lăsând în urmă-i un bujor încă neînflorit și marea lui dorință de a scrie poezii: "Când privirea nu mi se va mai trezi de sub greutatea pleoapelor, iar moartea-mi va goni sufletul către alte meleaguri, va muri și marea mea dorință, plăcere și ambiție de a naște poezii. Și poate, nici atunci..." "Aș vrea ca amintirea să te facă să simți din când în când că sunt și trăiesc aievea lângă tine, chiar dacă eu voi fi... tot mai departe." Rădoi Nelu-Laurențiu s-a născut pe 11 iulie 1977 la dispensarul comunal din Văleni, județul Olt. Era fiul Elenei și a lui Ilie Rădoi, doi oameni simpli din această comună. Și-a petrecut copilăria în Văleni, mergând din când în când cu sora sa mai mare, Mariana la Brașov unde aceasta învăța, lărgindu-și astfel orizonturile. A fost un copil ascultător, exemplar, toți oamenii satului și dascălii școlii din Văleni vorbeau frumos despre el. A crescut, a urmat cursurile Școlii Postliceale Fundeni, s-a angajat la Institutul Clinic Fundeni și s-a format profesional lucrând alături de nume mari precum Prof. Dr. Șerban Georgescu și Prof. Dr. Ioana Lupescu. Pe 30.10.2004 s-a căsătorit, a avut un copil, a locuit în București alături de soție și copil până la 11.12.2020 când este răpit de lângă familie de virusul Sars-Cov 2. Până acum nimic special, un om normal, o familie frumoasă destrămată dureros la decesul acestuia. DORESC SĂ TRAG UN SEMNAL DE ALARMĂ TUTUROR OAMENILOR CARE VOR SĂ ÎNȚELEAGĂ: NU MAI LUCRAȚI ÎMPOTRIVA VOINȚEI VOASTRE, ÎN SPERANȚA GĂSIRII UNUI LOC DE MUNCĂ MAI BUN SAU DIN PREA MULTĂ BUNĂTATE FAȚĂ DE COLEGI - NU ÎNTOTDEAUNA INTENȚIILE ACESTORA SUNT CELE MAI PURE - RENUNȚAȚI LA TIMP, CA SĂ NU AJUNGEȚI ÎN MORMÂNT CA EL! NIMENI ȘI NIMIC NU MERITĂ ANII VOȘTRI CEI MAI FRUMOȘI DIN VIAȚĂ! NU A LUAT NIMIC CU EL ÎN AFARA INIMILOR NOASTRE ÎMPIETRITE DE DURERE. I-A RĂMAS ÎN URMĂ CASA, COPILUL ȘI SOȚIA ÎNDURERATĂ! TOTU-I DOAR FUM! AVEȚI GRIJĂ CE VĂ DORIȚI, CA SĂ FIȚI FERICIȚI!

Vezi profilul