Poezie

Vis

1 min lectură·10 septembrie 2018

Mediu

Sub copacul cu flori albe

Capul tău îmi stă pe umăr,

Gâze mici fără de număr

Fac pe cer de aur salbe.

Gura ta-mi sărută gura,

Brațul tău spre mine vine,

Sânii tăi se-ndeasă-n mine

Și le simt înțepătura.

Trupul tău mă încălzește

Sub copac, sub deasă umbră.

În tăcerea tot mai sumbră

Glasul tău frumos vorbește.

Ai în glas mărgăritare,

Tu mă farmeci și m-alinți,

Iar cu buzele cuminți

Îmi dai iar o sărutare.

Părul tău e ca descântul,

Cu vrăjitul lui parfum

Mă îmbată chiar acum

Și mă culcă-n boare vântul.

Tu adormi la pieptul meu

Și-mi vorbești mereu în șoapte.

Sânii tăi sunt fructe coapte

Și-mi apasă-n trup mai greu.

Te mai văd pentr-o clipită

Apoi fugi pierind în zare,

Fugi prin vii, peste răzoare,

Ești un bob cernut prin sită.

Fugi pe-un cal cu albă coamă

De sub pomul cu flori albe

Și te pierzi pe cer, prin salbe.

Zbor de gâze vis destramă.

00966

Laurențiu Nelu Rădoi. “Vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131436/vis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.