Poezie
Natale meleaguri
1 min lectură·
Mediu
Mă-ntorc pe micuța cărare
La stupul cu miere si faguri;
Mă-ntâmpină goale și-amare,
Lăsate de mine-n uitare,
Întinsele mele meleaguri.
Cât dor și ce jale m-apasă,
Nu cred să mă vindece leacuri,
Când văd buruieni lângă casă,
Și șoprul din spate se lasă,
Uitatele mele meleaguri.
Ce triste mă-ntâmpină plaiuri
Pe care goneam fără steaguri,
Copii petrecuți de alaiuri
În lupte cu turci și balauri,
Frumoasele mele meleaguri.
Și inima-n lacrimi se frânge
Căzând peste lacome veacuri,
Și pielea pe mine se strânge,
În timp ce-amintirea îmi plânge,
Iubitele mele meleaguri.
De-ar fi cineva să mă vadă
Aș vrea să m-atârne în ștreanguri,
Căci prea mult am stat pe o stradă,
Și nu v-am venit în livadă,
Natalele mele meleaguri.
001.249
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Nelu Rădoi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Nelu Rădoi. “Natale meleaguri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14130435/natale-meleaguriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.