Zencretism

pleoapele grele și târziu și văd în toate ochi urâți și colți și coarne mi-e teamă de pustiu și de sfârșit mi-e teamă s-o sfârși ? ? ? mi-s pleoapele grele și-i târziu Jupiter a ieșit de mult pe stradă îmi pasă mai puțin iar centrul lumii stă să cadă de prea mult timp în timpul meu revin și nu rămân mai mult de o secundă două să prind puteri să mai pornesc un joc și în demența asta furibundă îmi ronțăi coada nu mă mișc din loc mi-s pleoapele grele e târziu între vedenii scot priviri lucide să-mi fac o cruce mă gândesc din lemnul cel mai dulce ce îl știu