Fratilor, EPIGRAME!

Eu, de-aș fi epigramistă,
N-aș cere umor mereu,
Cu-așa sarcină pe listă,
Lincșii se-nmulțesc mai greu.

Eu poeta nu-s de fel
dar umoru-i harul meu
cand in rima dau cu biciu\'
te intep precum ariciu

Și pe mine mă încearcă
O durere peste poate
Cînd catrenul tău încarcă
Site-ul tot la... cantitate.

P. S. vezi că ai mîncat un \"i\".

Să am pardon, io de obicei nu sînt băiet modest, da\' de data asta îmi permit să fiu. Adică să spun că această epigramă care pretinde că luptă pentru înzdrăvenirea calității epigramelor de pe site, de fapt nici nu este epigramă; mai mult decât atât, nici catren sănătos nu este; ci doar un catren șchiop, rimele versului întâi și trei fiind surori vitrege, aproape inamice, bune să se bată cap în cap până va scăpăra vreo idee în poantă; accentul ritmic din rândul al doilea cade în moalele capului cuvântului \"fiind\" ca nuca de fruntea unui bust de clasic în viață. În plus, mă miră reacția atât de blândă a maestrului Jupp B. Itter, care în alte cazuri, dacă nu mă înșeală memoria, pleda pentru o prozodie perfectă. Experții în materie de epigramă (Elis Râpeanu, de-un parexamplu) spun în asemenea cazuri: în fine, putem accepta un catren banal, dar nicidecum un catren șchiop. E discutabilă, poate, și această opinie, însă nu în cazul de față...

... cuvântului \"citind\"