Poezie
Mi-e dor să merg la meci
Amintiri din copilăria ploieșteană
2 min lectură·
Mediu
Mi-e dor să merg cu tatăl meu la meci,
Să înfruntăm răcoarea și nămolul,
Să stăm chirciți sub stropii mari și reci
Și să urlăm când bagă gol Petrolul!
Mi-e dor să stăm pe scorojite bănci,
Pe locuri vechi și lângă cunoștințe,
Și să luăm, de-un leu, de la țigănci,
Cornete încărcate cu semințe.
Mi-e dor să-mi facă tata, din ziar,
Un coif împăturit în unghiuri scurte,
Cu care să m-asemăn cu-un zidar
Ce-a dat cu var pereții dinspre curte.
Mi-e dor să fiu copil emoționat,
Pe care-l trec uimirea și fiorii
Când, pe terenul verde și tușat,
De la cabine, intră jucătorii.
Mi-e dor să fiu la table, copilot,
Să suflu-n zar, să iasă cel valabil,
Și s-aruncăm cutie, zaruri, tot,
Atunci când marțul e inevitabil.
Mi-e dor să ne mutăm pe stadion,
Cum trece vremea, să nu ținem seama,
Doar-doar Petrolul iese campion,
Și chiar de-o să ne certe-acasă mama.
Mi-e dor să mergem iar la fotbal, toți,
Ca la un joc, sau ca la sărbătoare.
Jandarmi să nu mă cate și-n chiloți,
Să-mi dea bastoane pentru-o scobitoare!
Mi-e dor să vizionez un meci curat,
Să văd, pe stâlpi, cum publicul se suie,
Și să aud scandând adevărat,
Mai mult cu „Hai” și mai puțin cu „Muie”!
Și mai mi-e dor, o spun ca un profan,
Cu galeria să pornim cântarea,
Pe stradă, la Ploiești, că și-acest an,
Am evitat din nou retrogradarea!
042948
0
Să înfuntăm prin parcuri maidanezii,
Să văd cum, antrenați de bile seci,
Primesc 5 - o scurt cu albanezii.
Mi-e greu să stau pe bănci de textolit
Între tifoși cu mutre de hamal,
Să-mi vândă pe cinci lei orice pârlit
Semințe într-un dop de "Sirogal".
Mi-e greu să îi croiesc dintr-un ziar
Rachetă, avion sau pălărie,
Că, de trei ani n-am cumpărat măcar
Un tub de igienică hârtie.
Mi-e greu să-mi văd copilul siderat,
Cum îl apucă spaima și fiorii
Când pe gazonul verde retușat
Aruncă, cu banchete, spectatorii.
Mi-e greu să-l duc să-nvețe biliard,
Să-l văd privind din colț cu toată mila
Cum intelectuali de bulevard
Înjură că "a dracu', proastă-i bila!"
E inutil să stăm pe stadion
(Deși în casă ca acolo plouă)
Dar orișicine iese campion
Din banii lor n-or să ne dea și nouă.
Mi-e greu să văd că nu mai mergem toți
Ca-n sărbătoare, nimeni să nu țipe
Înjurături. Dar merg și cinci nepoți.
Cinci inși ce-ncurajează cinci echipe.
Mi-e greu că nu mai văd un meci curat
Și nici arbitru alb ca spuma nu e,
Da-s bucuros că-n N.A.T.O. am intrat,
Iar pe maidan se strigă "vrem în U.E.!"
Și în final, ca să mențin isonul,
Mă tem cumplit că, până vine vara,
Retrogradează-Arena cu gazonul
Și în final naționala... țara...