Poezie
Râul Dorintei
1 min lectură·
Mediu
Pasesc prin ceata spre Neant
Increzator.
Diforme umbre difuze
Formele-si frang.
Nepasator,
Imbratisez marmura rece
Inger-copil plangand,
Statuie de straja
La al meu mormant.
Spectru fara odihna, in noapte,
Ratacit,
In a eternei suferinte noapte
Umbra
Zamislit,
Sufletu-mi simt, nemangaiat.
Osandit a mea Cruce, sa o port,
In Infernul inghetat.
Tacut,
Imbratisez recea statuie.
Sarut,
Ai ei sani goi, in marmura sculptati.
Pierdut,
In intunericul suferintei
Al amorului fior
In vene-mi clocoteste.
La viata, a reveni,
Trupu-mi doreste.
Din al Dorintei rau de lacrimi
Nu vreau,insa, din nou a gusta.
Amor neimplinit, suferinta, patimi,
Sufletu-mi, pe veci,
Nu va mai afla.
Fecioara-copil,
Statueta
Cu ochi neinsufletiti,
Sublima exprimare a erosului
Perfecta,
Ce mormantu-mi il pazesti,
Te blestem, vesnic, umbra mea
Sa o iubesti.
Asa cum eu, iubit-am,
Si liniste nu am aflat
Nici dincolo de mormant,
Nici in infernul inghetat.
001559
0