Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

rezistența la veșnicie

1 min lectură·
Mediu
tăcerile păreau niște pietre pe care săream odinioară lângă râu
clipele erau talgere între care se juca de-a prinselea un fluture
sunete rostogolinde ca niște cercuri de fier cu care ne jucam când eram copii
cireșele prinse de tine în urechi seamănă cu doi rinichi de inger
care îți curăță gândurile de întuneric
mă ghemuiesc în pat a trecere
dar simt brațele tale ancorându-mă de locul acesta
și devenim încet două hârtii pliindu-ne într-o scară-a-mâții
multiplicându-ne într-o coloană fără de sfârșit
doar monitorul înregistrează mai departe alte tăceri
ca niște radiografii morse dintr-o lume de dincolo
iartă-mă
mi-au dat lacrimile
și ele sunt punți de sare între două hexagoane cu miere
o clipă de tandrețe în doi
la sfârșitul unei zile frumoase
scară-a-mâții?
ghirlande din hârtie
nu știam
multe te pot învăța
......................................................................................
033.141
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Laurențiu Belizan. “rezistența la veșnicie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/1828722/rezistenta-la-vesnicie

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@albert-catanusACAlbert Cătănuș
imaginea rinichilor de îngeri atârnați la ureche mi se pare grotească.
destul de amical
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
grotescă
0
@laurentiu-belizanLBLaurențiu Belizan
Grotescul face parte din viață și din artă. Cred că este de prisos să-ți dau exemple, Alberto.
Important este ca imaginile să nu fie scabroase și să nu fie create cu intenția vădită de a șoca, în scopul unui marketing artistic, așa cum am văzut că procedează unii...

Cu stimă,

grotesc de amical
0