Poezie
ultima frunză
cercul de aur
1 min lectură·
Mediu
toamna ne dăduse întâlnire la încheietura unei frunze
i se vedeau sânii prin decolteul roșu și bogat
iar pântecul ei părea o colibă a unchiului tom
foarte încet am luat primul bețigaș din domino
pe atunci culegeam castane și ramuri uscate
pentru ora de pictură
din ele am făcut într-un luminiș
primul templu al furnicilor albastre
și conturul nesfârșit al palmei tale
pe coala de hârtie părea harta unui râu
am crezut că apa aceea mă duce acasă
dar în ultima clipă am sărit pe mal
nordul strigându-mi cu bule de aer a iglu
că tu nu ești acolo
apoi sudul și-a suflecat aurora boreală
agitând lăncile de floarea-soarelui
la rădăcina lor păianjenii țeseau o rochie albă
iar buzele îmi deveniseră o pasăre răstignită
în văzduhul de gratii veștejite
atunci am frânt ultimul reazem al adăpostului de frunze
și cerul s-a unduit o clipă la picioarele noastre
023.895
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Belizan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Belizan. “ultima frunză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/1802521/ultima-frunzaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LBSilvia,
îți mulțumesc pentru vorbele frumoase.M-am gândit să îmblânzesc toamna asta rece cu un poem.Sunt mai mult decât flatat de admirația ta.
Mulțumesc
îți mulțumesc pentru vorbele frumoase.M-am gândit să îmblânzesc toamna asta rece cu un poem.Sunt mai mult decât flatat de admirația ta.
Mulțumesc
0
remarc: pântecul ei părea o colibă a unchiului tom / templu al furnicilor albastre / buzele îmi deveniseră o pasăre răstignită / cerul s-a unduit o clipă la picioarele noastre
cu admiratie