Poezie
Carnea mea sfâșiată de stele
1 min lectură·
Mediu
îmi spânzur carnea de stele
culoarea lor verzuie îmi amintește
de apa în care îmi spălai cămășile
este hămesit întunericul și ar vrea
să îți simtă între degete firul de iarbă din sân
să se pogoare asupra pupilelor tale
întoarse către hieroglifa ce arde în mine
carnea mea sfâșiată de stele
tânjește acum la o peșteră în care
să intri maiestos și să mă venerezi
ca o vestală care vede totul dar nu știe
că pe umărul stâng îmi poartă stigmatul
plămânii sunt lilieci albaștri
traheea un graal de cristal
în care vei găsi un inel în formă de pară
ca un măr siluit
intră în labirint îmbrățișează-mi pleura
și apără-mi coastele de fildeșul elefanților
ce trec prin mine
în drumul lor spre cimitir
033.071
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Belizan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Belizan. “Carnea mea sfâșiată de stele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/1790431/carnea-mea-sfasiata-de-steleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LBTamara, în șerpuirea ei prin cuvinte, metafore și locuri comune poezia trebuie sa aibă și mica ei apoteoză pe care tu ai întrezărit-o în versurile citate.
Te mai aștept cu simțurile la fel de vigilente...
Cu simpatie,
Laurențiu
Te mai aștept cu simțurile la fel de vigilente...
Cu simpatie,
Laurențiu
0
plămânii sunt lilieci albaștri
traheea un graal de cristal
intră în labirint îmbrățișează-mi pleura
și apără-mi coastele de fildeșul elefanților
ce trec prin mine
în drumul lor spre cimitir
Mai sus de aceste rănduri sunt prea multe stele, pupile, peșteri, umeri, fire de iarbă, adică locuri comune, așa îmi pare. Impresionează ochii insuportabil de verzi.
Mai citim, tama