spasmul ochiului între alb și negru

nu este vorba de intensitatea unui gând
mai degrabă de intervalele
când abandonezi orice schemă
rămâi doar o cutie neagră
din care ar putea ieși o vioară
un iepure apucat de mănușile Lui
sau o săgeată crescând într-un măr putrezit

pentru că prima strofă ar putea face parte din alt text, nu e cazul ca strofa a doua, cu mult mai bună, să fie prezentată ca o explicație a unui gest, cel din prima strofă.

mai ales că această a doua strofă, ceva mai eliberată de explicativ (de aici și modificările pe care le-am sugerat), are imaginea aceea din final care chiar spune ceva, trimite mai departe și mai adânc și mai sus decât un eu în fața oglinzii, care, de altfel, e un loc prea comun (de mi-e permisă această exprimare).

mi-a plăcut partea cu care am rămas.


a, iar titlul... se simte, în formularea lui, cazna de a atrage atenția. poate unul mai simplu, de ce nu și mai scurt....

Varianta propusă îmi pare foarte bună. O accept. Am restrâns și titlul.

Mulțumesc. Toate cele bune!