Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

osmoză

2 min lectură·
Mediu
era odată un savant care voia
să prindă ultima suflare a muribunzilor într-un clopot de sticlă
încercând să cloneze vânare de vânt
ca și cum aburului întemnițat aveau să-i dea primele petale roșii
ar fi vrut toate acele globuri adunate
să le conecteze de coloana lui cu miliarde de volți
de parcă ar fi urlat
acum e crăciunul!
eu sunt bradul pe care îl așteptați cu toții!
eu sunt!
casa aceea trăiește
prin pereții ei vița-de-vie sălbăticită își lasă ofrandă seva
dupa anotimpul de penitență din fața ușii
iată și iedera care crește pe ferestre când pleci
eu sunt omul-păianjen din geam care-ți face cu mâna
eu sunt foarfecul care educa bonsaii
eu sunt bastonul jobenul pelerina
eu sunt magul care îți desenează un triunghi pe frunte
sunt poate ultima frontieră ultimul oraș ultima stradă
ochiul de mercur uscat aparent pe asfalt
eu sunt cel care ar putea deschide oricând
ușa aceasta înaltă cu albul scorojit
năpădită de tentacule vegetale
când această casă va muri
va mirosi a fân proaspăt cosit
de fapt eu sunt cel care nu are nevoie de nimeni
nici nu aștept să mă arunce cineva în ocean
sar singur și mă scufund până-n vatra satului cotorca
lângă mine delfinii răstoarnă mămăliga
ne hrănim cu icre de fluturi
de fapt sunt a doua striație de umbră
cei mai mulți dintre noi au trei ochi
doi verzi
și
unul căprui
pace vouă
eu sunt
054.355
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
236
Citire
2 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Laurențiu Belizan. “osmoză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-belizan/poezie/13906994/osmoza

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@daria-cazaDCdaria caza
Mi-a placut cum educi cuvintele, nu numai bonsaii;
si mi-au mai placut tare, aceste versuri :

sar singur și mă scufund până-n vatra satului cotorca
lângă mine delfinii răstoarnă mămăliga
ne hrănim cu icre de fluturi


0
@laurentiu-belizanLBLaurențiu Belizan
Trecerea ta mă bucură și mă onorează în același timp.

Poemul este o incursiune în trecutul care stă să redevină viitor. Ai remarcat ceea ce eu consider că ar fi inima poemului. Nimic întâmplător, nu-i așa ?

Mulțumesc
0
@paula-buzatuPBPaula Buzatu
Eu simt în această poezie dorul nemărginit al omului matur după anii copilăriei
parcă simt pe Esenin, care așa de mult dorea să își mai revadă satul dar nu a reușit deși dorul era singura lui rațiune de a trăi.
Aceeași dorință o simt și la tine dar ea este dublată de multă nostalgie și versuri pline de expresivitate.
0
@laurentiu-belizanLBLaurențiu Belizan
Ceea ce ați remarcat în poem este perfect adevărat. În noi toți există de fapt o dorință irepresibilă de întoarcere la candoarea copilăriei...

Comparația cu Esenin este măgulitoare dar o accept doar ca o încurajare din partea dvs..

Cu stimă
0
@paula-buzatuPBPaula Buzatu
Eu am scris ce am simțit și nu m-am înșelat...mi-a trezit amintiri frumoase de pe vremea când îi citeam poeziile.
0