Laurentia Caraion

Multumesc de aprecieri, Camica, Azaril si Costel.
Costel... \"Fara sa morti\" nu-i o gresala dactilo, e din filmul cu \"n-ai sa vii si n-ai sa morti\" in regia lui Nichita (singurul)... Mi-am perimis luxul de a prelua respectiva licenta poetica!
Cat despre ritm si rima: nu inteleg exact, spui ca \"versurile par slefuite\" cu toate astea ritmul schioapata?! Vad ca te pricepi bine, fi putin mai explicit daca vrei sa-mi dai o mana de ajutor!

Fericire in rosu, de prea albastra iubire... Glas dat nemuririi chiar asa cum spui, auriu, luminiu...
Superba imagine!

Frumoasa imaginea din final, cu noaptea amnezica. Ar mai merge putin lucrat inceputul, ma gandesc eu... Dar transmite starea, si asta e mare lucru!

Dorun, iti foarte multumesc de aprecieri. Numai ca ar fi de precizat un detaliu: printul pe care il asteapta fecioara nu este exact cel care vine in final... Daca vei reciti ultima strofa, vei intelege ce s-a intamplat de fapt. Ca aripi la umeri nu prea cresc asa oricui...

Cutremuratoare imagini. Poezie densa, metafore superbe. Ce s-ar putea spune mai mult?! Decat ca doare de cat e de frumos...

Cu mare mirare si bucurie v-am gasit, si nu pot decat sa multumesc cu adanca plecaciune mainii intinse mie cu atata dragoste.

Foarte frumoasa poezia asta, domnule Pan! M-am bucurat atat de tare regasind in acest site oameni de adanca sensibilitate, cum doar visam sa existe in viata de zi cu zi. Fericita fata trebuie sa fie aceea ce are asemenea tata...