Poezie
Lumina strecurata
1 min lectură·
Mediu
Odaie vegheata de trei ulmi
Iesea din umbra ca o ceata,
Ca o parere printre culmi
Se arata fecioarei dimineata.
La falduri grele de satin
Si zori cu pleoapa fericita
Ademenita de parfum venin
Visa adeseori in curtea atipita.
Din linistea cioplita in dorinte
Si vers necunoscut, nascut din noapte
Pe gat dulceata si sentinte
Rostogolea din ale altuia pacate.
In cerc triunghiul verde se aduna
Ca de-o mirare lumii nenascute
Copil de stea si corn de luna
Ii cresc in ochi iubirile pierdute.
Aripi la umeri stau acum sa-i creasca
Dintr-o-nserare venita prea devreme
Lumina prea curanda chipul sa-i albeasca
Sub voal mireasa palida sa cheme.
054.181
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurentia Caraion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurentia Caraion. “Lumina strecurata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentia-caraion/poezie/24376/lumina-strecurataComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PBDistincție acordată
PBPaul Bogdan✓Ai intrat in forta pe poezie.ro, o forta plina de gingasie... imi place, place mult, mult!
0
LC
Cu mare mirare si bucurie v-am gasit, si nu pot decat sa multumesc cu adanca plecaciune mainii intinse mie cu atata dragoste.
0
NS
Placut surprinsa de parfumul poeziei tale. Mai trimite.
0
TNFrumoasa tema aleasa, romantica: fecioara din castelul pustiu in asteptarea printului, alesului, ursitului. Nu e cazuta in desuetudine. Are un parfum din alt veac, o atmosfera misterioasa.
0
LC
Dorun, iti foarte multumesc de aprecieri. Numai ca ar fi de precizat un detaliu: printul pe care il asteapta fecioara nu este exact cel care vine in final... Daca vei reciti ultima strofa, vei intelege ce s-a intamplat de fapt. Ca aripi la umeri nu prea cresc asa oricui...
0