Laura I. Aldica

Ti ringrazio per le tue belle parole. Spero che non sia l\'unica poesia, questa.

Multumesc Zareh pentru precizari. Eu sper ca in curand sa putem vedea si site-ul italian. E o limba superba, italiana, sa nu mai vorbim de vasta cultura si literatura cu vechime seculara produsa pe aceste meleaguri incepand cu Dante si ajungand pana la moderni si contemporani, la D\'Annunzio si Umberto Eco si atatia altii.

Radu, multumesc. Eu nu reusisem din prima, ceva facusem gresit. Super ca acum e totul in ordine. Ce se aude despre site-ul in italiana? Il astept cu nerabdare. Ii scrisesem un mail si lui Zareh pe aceasta tema.

Felicitari, un text plin de adevar!

Da, nu este doar o coincidenta. Ambele resedinte sunt valabile, desi in moment nu sunt in tara. De aceea si aparitia mea pe site-ul german. Am vrut sa ma inregistrez cu exact acelasi pseudonim, dar nu am reusit, de aceea a trebuit sa aleg altul. Numele este oricum acelasi. Limba materna este in orice caz romana, desi reiese din pagina germana ca ar fi germana.

Felicitari Cosmin pt. subiectul adus in discutie. Este evident ca rezonanta este enorma, iar subiectul Dumnezeu-Divinitate este intotdeauna actual, doar forma pe care o iau discutiile difera in functie de generatie si de gradul de dezvoltare a omenirii (ma refer atat la tehnologizare si etc, cat si la spiritualizare; dupa mine omenirea merge spre spiritualizare, cat de paradoxala ar parea aceasta afirmatie).
Subiectul este, oricum, de mare actualitate. Oamenii il cauta pe Dumnezeu si il vor cauta intotdeauna. Probabil va veni o vreme cand fiecare isi va da seama pe cont propriu de aceasta cautare si in masura dezvoltarii lui spirituale il va gasi pe Dumnezeu. Dar fiecare, singur trebuie sa mearga pe acest drum. Sa nu uitam ca Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu liberul arbitru! Cu forta nimic nu se poate. Parerea mea nu este una avizata, insa atat stiu ca noi, mai ales noi romanii care suntem ortodocsi, \"murim de sete langa izvor\" (citand pe cineva avizat). Iar daca noi ne uram, ne razboim, suntem indiferenti, nu este decat vina noastra. Sa nu-l acuzam pe Dumnezeu!
De ce vedem paiul din ochiul altora si barna din ochiul nostru n-o vedem? Sau vorba latinului: aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt.
Daca filosofam cu inima impietrita despre Dumnezeu, ajungem oare sa il cunoasten, sa il simtim? Evident copiii, care au inima neprihanita si sunt nemarcati de experiente si suferinte, sunt mult mai deschisi spre Dumnezeu. Inaintarea noastra in viata poate fi ascendenta, iarasi depinde doar de noi. Daca ne-am pastra asemenea copiilor ce bine ar fi, oare ar mai exista atata rau in viata? Iisus insusi spunea: lasati copii sa vina la mine ca a unora ca acestia va fi imparatia cerurilor.
Sa nu uitam ca daca Dumnezeu nu ne-ar iubi, nici nu ar permite sa ne facem noi atat de cap. Dar el l-a trimis pe Fiul sau pe pamant, de ce oare? Din iubire, ca Dumnzezeu este iubire. Si Iisus de ce a murit? Tot din iubire. Pentru noi. Se pot adauga atatea. Dar cred ca aceste lucruri ar trebui sa fie cunoscute. Macar din curiozitate daca nu din alta cauza. Sau nu?!
Poate ca noi romanii, avand nesansa sa crestem in comunism -care a vrut ca creeze raiul pe pamant, dar l-a uitat pe Dumnezeu - , chiar nu cunoastem marile taine ale religiei noastre. Pentru ca nimeni nu ne-a invatat. Si pentru noi religia este ceva formal, anost, cu reguli care nu pot fi respectate. Sa ne apropiem altfel de religia asta a noastra, sau mai bine zis de Dumnezeu. Sa avem curiozitatea sa il descoperim, si nu intr-un mod rece, ci cu inima deschisa, asemenea unor copii, care inca nu stiu sa filosofeze, sa analizeze, sa judece. Nici nu stim ce mari taine cuprinde ortodoxia! Stim noi macar ce simbolizeaza Sfanta Liturghie sau ce mare minune se savarseste in timpul ei? Nu vreau sa par bigota, sa fac acum apologia credinciosilor, dar hai sa ne gandim putin la aceste lucruri si cand le vom fi experimentat atunci sa dam cu piatra. Eu am ramas surprinsa cand m-am apropiat putin de acestea.
Fiecare este liber sa aiba parerea lui, sa aiba trairile lui si credinta lui. Asta e a mea, desi sunt doar o mare pacatoasa. Nu sunt decat un cersetor la o masa bogata.

Big M., probabil ca ai dreptate. Dar suicidul, treaba asta e mai incurcata.

Draga Big M. C.
Ma uimeste oarecum ca iti aminteste de Pavese, dar numai pentru ca atunci cand se revarsa cascadele trairilor mele in cuvinte, nu se intampla neaparat sa fie in limba romana. Si aceasta poezie a fost o traire. Eram doar eu si cuvintele... cu ceea ce exprima sau mai bine zis ascund ele.

Zareh, intr-adevar m-am gandit ca poezia va avea putini cititori, fiind in italiana. Dar vocabularul folosit este foarte simplu si in consecinta usor de inteles. Te contactez prin e-mail.

Da, Silvia, ai dreptate admirand \"noaptea-viata\". Paradoxal, noaptea este mediul propice in care se dezvolta viata. Si la fel de paradoxal? - ca cine adoarme cu somnifere canta cantare soptita spre adormirea lina a celorlalti?

Draga Nexus,

noua fiind pe acest site, te descopar cu emotie si cu bucurie.

Ma regasesc in aceasta frumoasa poezie. Adevarata arta este incantare a sufletului, cuvintele sunt dar inutile.

Felicitari tie si tuturor pentru bursa Ioanei. Asa se schimba societatea romaneasca!!! Pentru societate e putin un singur bine facut, dar pentru acel cineva care are nevoie de ajutor, acest bine inseamna totul!