Poezie
avalanșe
1 min lectură·
Mediu
apropie-te ia-ți rămas bun
nu e aici decât
un corp pe care arde flacăra
în vârful unei spirale
ar trebui să curgă lacrimile
te mângâi pe mână
e rece ca ploaia ce curge de pe turlă
o crizantemă îți împrumută mirosul
e ciudat pe tine
pământul te va mistui
ei îi va hrăni rădăcinile
îți mai e dor de ceva?
043.568
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Danaila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 60
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Danaila. “avalanșe .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-danaila/poezie/13984767/avalanseComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
da, mădălina, ai dreptate. credeam că am scăpat de surplusuri. sângele într-o singură direcție, aorta ca și vena trebuiau să susțină ideea de prăbușire a ființei.
0
când deja spui despre mângâiatul mortului, căci răceala mâiii de acolo vine, e clar ca se prăbușește ceva în tine, așa cum corpul, și nu sufletul celui mort s -a prăbușit.
ființa nu s eprăbușește, doar carcasa ei...
ființa nu s eprăbușește, doar carcasa ei...
0
mulțumesc, mădălina.
0

despre text, îl văd fără atele, gen:
apropie-te și ia-ți rămas bun
nu e aici decât un corp
pe care arde flacăra
în vârful unei spirale
ar trebui să curgă lacrimi
ar fi mai ușor
te mângâi pe mână
e rece ca ploaia curgând
de pe turlă
pământul te va mistui
ei îi va hrăni rădăcinile
a spune sicriu, corp învinețit, a spune despre aortă și venă și sânge duce textul în direcția \"medicină legală\" și face ca durerea, trsitețea, să nu mai aibă credibilitate, îl răcește ca pe un cadavru. or, tu despre suflet voiai să spui, nu?