Poezie

Aerul și Balerina

1 min lectură·5 mai 2011

Mediu

Balerina se rotea cu pași ascuțiți ca niște vârfuri de săgeți.

Părul strâns contrasta cu albul pielii și se termina în creștet cu o pană.

Putea fi de lebădă albă sau neagră, de pelican roz, de slabi ereți.

Iar brațele se-mpreunau în aerul roșu, semănând cu o rană.

Balerina era femeie și aerul o știa. Balerina iubea să își salte

Poala albă de tul a rochiei ce aluneca înapoi pe un picior.

Aerul se încălzea când ea dansa pe notele mai înalte,

Căci el era peste tot - în celulele ei, în păr, pe brațe, pe gâtul frumos mirositor.

Și aerul se îndrăgosti de balerina ce făcea piruete amețitoare.

Aerul o cuprinse în brațe și făcu dragoste cu ea chiar acolo,

Pe scena întunecoasă, luminată doar în centru, de prezența orbitoare

A unei femei – balerine ce simțea că plutește pe un suav tremolo.

003.493

Laura Danaila. “Aerul și Balerina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-danaila/poezie/13979260/aerul-si-balerina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.