ultimul pas

stau la marginea gropii pământul e uscat sapa intră cu ușurință acest pământ se va îmbimba cu sângele meu fierbinte limfa va hrăni ierburile înalte și crude oamenii își vor face semnul crucii vor zice a fost proastă săraca s-a aruncat de la etajul 4 la 5 dimineața când muncitoarele își toceau grăbite pantofii pe asfalt a sărit era frumoasă tânără avea iubit și-o slujbă bună oamenii vor vorbi despre mine asa cum nu se vorbește despre cei morți nu vor ști că mi-a plăcut să trăiesc să alerg să mă învârt să mă învârt să se învârtă cerul cu mine nu vor ști cât am iubit rămășițele ... oamenii trec pe lângă mine asemeni metrourilor din marile orașe trec speriați trec singuri 'unde este Viața pe care am pierdut-o pe când trăiam?' e 5 dimineața mi-e frică de mine