...

Traficant de vise, poate sa fie oricine, \"de vise cu aromă de cimbru/de jilțuri de fum încrustate-n cristal/de gablonțuri pictate-n extract de banal\", numai cel ce stie sa guste din portocala mecanica, un bob de strugure-plastic, si sa privesca cu memoria celulei peretele cu tablouri \"van gogi\". Ma resemnasem ierbivor ca nu te voi mai vedea, cand, iata, ai pus o ilustrata cu ochii de zimbru
pe pagina ta. Multumesc pentru ca ai golit absenta de ultima picatura si ai redat sperantei dimensiunea roz.
Ce poate fi mai indecent decat duiosia? Ce poate fi mai trist decat un mamifer ramas fara cuvine? Am sa ma intorc sa-ti spun poveste zimbrului si a eclipsei. Pana atunci, bun gasit.

Daca nu esti scriitorul acestei poezii atunci o copiezi in word si alegi alinierea la centru. Motivul? Cautarea absentei curgeri, sub formele ei: vizibil, simtire, lirism. Prima strofa este o perdea impotriva curgerii, ea creioneaza o lume din launtrul lumii de vis redata printr-o voce a poemului construita in crescendo. Printr-un fel de enumerare urmata de versul intai –care face introducerea direct in acel univers- lumea poemului prinde contur prin insasi muzica sa, prin dozarea corespunzatoare a imaginilor –din versurile 1-5 ale strofei intai-, legatura dintre imagini putand fi facuta nu neaparat intr-o ordine fireasca, insa incheiata cu o ancorare in subtil. Strofa a doua croieste o carare prin durerea si taisul verbului ducand spre vocea din vis. E de ajuns aceasta cheie pentru un alt fel de patrundere. Un poem frumos, Laura, obiectii nu am. Nu trebuie sa-ti spun ca mi-e dor de tine pe site, nu?

din zona ierbivoră a necuvîntătoarelor mi-a fost destul de greu să mă trag înapoi spre cea a versurilor. de aia am dispărut. iar tu ai înțeles cum nu se poate mai bine, ca de obicei, cum e cu bobul de strugure-plastic. si da, nimic nu e mai indecent decit duioșia. în toată splendoarea ei.

a fost numai o absență aparentă a mea pe site. m-am lăsat furată de această lume de trafic legal-ilegal, de vise prea rapide spre a fi prinse, de resemnări citadine, de lentoarea scriiturii ce nu își găsește intimitatea. și îți mulțumesc pentru gînduri, și pentru exercițiul de de-compunere a versurilor în sensuri.