Poezie
Alergare
1 min lectură·
Mediu
Bătăile inimii s-au întețit
până la roșu
am ajuns să nu mai fac diferența
pașii sânt palpabili,
sau nu...
ușile mă aleargă, trec prin ele
mai trec un prag
în spate ușă după ușă
deschid, trântesc, trag de mânere
stop...singurul gând din mine
m-a oprit brusc, sperând că inerția mea
le vor face să treacă prin mine
și mă vor lăsa undeva în afară
am închis simțirile pentru o secundă
ca la următoarea,
să observ efectul invers al dominoului
sunt punctul mic din ochiul
ce duhnește a păcuri
echidistant față de ușile-gene
fiecare ușă are numele de botez
încrustat în timpanul meu,
Oribilul, Răutatea, Amărăciunea...
toate îmi par familiale
ca și cum s-au născut
în pântecul meu de cal
îmi doresc temnițe, în subsolul ființei mele
în care ușile să rămână zidite
să nu mai alerg prin coridoare
ce duc în dansul hienelor
luptă spartană voi duce
revelație;mă voi pierde dacă nu înfrâng
bezna troiană
alerg visând
lumină din albe troiene.
001688
0