Poezie
Clipire
1 min lectură·
Mediu
Oare sunt clipirea clipelor,
Sau poate puls a eternului...
De unde aceste taine,
De unde-mi e trăirea?
Te scurgi vreme, te lungești, m-atingi
Și când ești pe sfârșite
Din nou începi să crești și te împingi
În nașterea ca făt
A primei zi, al altui timp
Care la rându-i iar atinge
Un var ce arde și ce stinge.
Cândva eu cred că am mai trecut
Ca sâmbure-conjug, mimând a geană
Ce a fost, ce va venii, va trece iarăși
Sunt puls sau doar clipire mă întreb
Din amândouă poate sunt
Și cred că mă repet
Pe seama faptului
Că totul se întâmplă azi
Și parcă iarăși.
001.707
0