Poezie
Gri
1 min lectură·
Mediu
S-a închis cerul
și de atunci
o singură culoare
grilaj din sur
ce tună a grindină în mine
un singur ton ca stare
o singură cheie
ce deschide zăbreli
destinderea carnală-ți
destramă aburi,
renaște albastrul de cer
tainic îmi închipui
cum ar fi
să fim
noi, albi, vineții
nimic în rest
doar albăstrime
secunda visare
recea trezire
pasc mai departe
toți norii din hău,
din simțire
fierea mi se pare dulce
eu surăd
și tu la fel
pelin, deplin în antonim
simt...
misticul, miracolul
le-am întrezărit
ca și cum ar fi fost...
dar nici pe departe
suflu
doar o adiere pală
simt nevoia de paradox
ultima... prima,
aceeași dorință
blând-amărui,
dulce mie.
001.696
0