Poezie
Ape
1 min lectură·
Mediu
Am pășit pe adâncul lacrimei
Și am văzut piscuri apuse de vreme,
Am pășit pe hăuri și cascadele mi-au îmbăiat firea
Am atins cu palma negura apei
Și am fost cel mai aproape de soare
Am simțit un deget care mă strivește
Și aerul rar, curat, ce nările lipește
M-a lovit sarea din lacrima stătută
Și am simțit cum recele îmi stă pe geană,
Cu starea-i albă, brută
Am simțit cum se ascunde nisipul prin talpă
Și plapumi de nori cum zboară,
Lăsând în urmă gol albastru
Am simțit că vreau să fiu un abur
Să nu mă pierd când ploaie voi cădea
Din lacrimă să urc în ploi,
Încet, încet să mă preling
Prin muntele de acum abastru.
001657
0