Poezii

Urma ta cu aromă de orhidee ascunsă în spatele retinei trasmite mici bule de parfum în nările dilatate - către mine omul fosilizat se pare că timpul e tic-tacul fiecărui pas

LRLarisa Runceanu

0

0

Fiecare răsărit de soare aduce noi apusuri în viața mea. Amintirile cu tine, clișee în alb și negru, se pierd intoxicate prin fumul de tigară. Ajunsă la capătul răbdării minciuna se zbate în

LRLarisa Runceanu

0

0

aceasta sunt eu. un eu folosit în fiecare conversație cu un egoism fără limite. convoc idei despre mine căci numai eu contez în fiecare cuvânt în fiecare tu o descriere ar însemna timp

LRLarisa Runceanu

0

2

desprind din mine o parte și o arunc la gunoi înțelesul cuvintelor nu mai are sens îmbătrânim amândoi sub semnul paradoxului și tot ce rămâne în urmă e praf dezbrac cu privirea femeia stearpă

LRLarisa Runceanu

0

1

Te văd trecând pe acea stradă pustie cu brațele pe lângă corp și capul aplecat. Îți simt privirea topind zăpada din jurul nostru, și umbre ce se joacă pe trupul tau. Nu înțeleg tăcerea ce

LRLarisa Runceanu

0

1

Nu voi mai putea să-i dau tăcerii măreția cuvenită. M-am depărtat prea mult de liniște și întuneric. Mi-am rupt aripile inopinant și fără scuză... Trecând cu pași mărunți dincolo de

LRLarisa Runceanu

0

0

imaginează-ți o seară leneșă, când păsări stau zgribulite sub ramurile copacilor îmbătrâniți, iar ploaia îneacă trotuarele... ascultă zgomotul unor mașini singuratice, ce traversează orașul

LRLarisa Runceanu

0

2

Destinul devine scena unde se joacă piesa în care, scenariul steril al existenței, capătă forma unor dulci neliniști, număr secundele reci, dorindu-mi să-nghețe clipa, când universul se

LRLarisa Runceanu

0

1

Nu voiam mai mult de la tine decât să mă acoperi cu frunze uscate de stejar în nopțile când cu ochii triști căutai în inima ta pe altcineva! clipe de tăcere au îmbracat grăbite zilele toamnei

LRLarisa Runceanu

0

0

Îmi place noaptea. Străzile. Mirosul aerului putred. Îmi placi tu. Privirea ta. Lacrima uscată din colțul ochiului. O rază de soare vestește dimineața. Tristețe. Căldura usucă pamântul. Am

LRLarisa Runceanu

0

1

Și dintre toate și dintre toți Și dintre zile și dintre nopți, Aș vrea să-ți fur o clipă și un pic. Clipa să fii tu. Puținul sa fiu eu. Căci dintre toate și dintre toți Noi suntem zile, noi

LRLarisa Runceanu

0

1

De-aș putea rosti vorbe pline de iubire în acele momente în care iluzia se naște din neputință, aș sfida legile firii ignorând sălbatica atingere a celor care vor să zboare cu aripi de praf, cu

LRLarisa Runceanu

0

0

Înger si ecou Din ecouri lungi ce ating ziduri goale Tristețea se zbate-n abisuri și moare. Un înger cu aripi de plumb \"pe-o scrumită câmpie\" \"Scornește cu unghia lui\"

LRLarisa Runceanu

0

1