katya kelaro

*am ras cu pofta....m/am recunoscut in stilul de general de cazarma al sotiei tale, dand ordine pentru cumparaturi si telefoane dupa confirmarea retetelor de dulciuri...
*desi incarcat cu ghirlande lingvistice textul e sprintar...nota de umor il face pufos ca un cozonac bine crescut...
*undeva sunt niste tanti din familia ta care trebuie sa ramana cu un singur i
*am sa te mai citesc...simt ca vei creste...acest text e unul conjunctural dar defrisezi bine stufarisul prozei, semn ca e loc pentru progres
*mai trec

*căile sunt separate
pășitoare pe lună și înghețată.
*ușorul închis drum al infinitului
*o palidă lacrimă intensă.
eu sincer m/as mai gandi la expresiile astea

mi s/a parut prea lung sa/l scriu tot dintr/o bucata dar nici nu ma pot opri ca n/am zis ce/aveam in minte

*arhiectura poemului e una cinematografica...stop cadre pline de intelesuri
*cromatica e diversa, adaptata fiecarui tablou poetic...desenul lingvistic variat...
*fundalul muzical pe care/l asociez ...ave maria in versiunea bach/gounod (infanta)cu suita a doua de craciun de viorel munteanu...

*o liniște în mine ca o apă vâscoasă...interesant; de obicei linistea e asociata unor ape limpezi sau limpezite dar insingurarea eului liric izbucneste regasindu/se printre oameni, conform unei legi dumnezeiesti...nu e bine ca omul sa fie singur
*metafora inima lumii taiata in patru- simbol al crucificarii, al jertfei cristice: dumnezeirea e surprinsa atat in ipostaza maturitatii vietii pamantesti prin referirea la momentul cinei celei de taina(cina deschisă duhurilor )si a calvarului cat si la al cel al nasterii, prin
nimic nu va stinge copilul
*infanta (simbol al Fecioarei Maria)imi aminteste de pictura lui rembrandt...Iisus in leagan ocrotit de mama sa
*mă închin o dată de nouă ori...
inchinarea poetei e un alt simbol, analogie la inchinarea magilor si a pastorilor, prin extrapolare, a intregii crestinatati
*numerologia e tot una mistica...cele 9 ceruri, trepte al vazduhului, cele 9 cete de ingeri
*pneuma/simbol al muzicii liturgice...sugereaza faptul ca nimic nu va putea opri omenirea sa aduca slava lui dumnezeu prin cantare, muzica religioasa fiind o arma apologetica
*sf.vasile cel mare spunea ...prin cantare exprimam mai mult decat prin oricare alte cuvinte, dam un coeficient nemarginit admiratiei maretiei Lui, bunatatii lui care intrece cuvintele noastre
*apa asta va trece și anul întâi
și anul ultim-dumnezeu e apa cea vie, sursa vietii spirituale, izvorul mantuirii, totodata e o trimitere si spre taina botezului cat si la curatirea prin stropirea cu aghiazma...katharsisul universal

*intersanta optiunea pentru viitorul anterior, intalnit foarte rar
ne vom fi amintit...
se simte mestesugul artistic si la nivelul morfologic

* finalul
goi de măduvă
și ne vom fi spus binecuvântări
unul celuilalt
în zorii pierduți printre oase

desculți și plânși
vom străbate alt pod
niciodată lumea nu va vedea
cum ies din noi părinții
și părinții părinților

Dumnezeu să ne dezlege
pântecul
e o intoarcere spiralata catre protoparinti, discrete treceri prin geneza, pacatul stramosesc si izbavire prin binecuvantarea pantecelui tuturor evelor spre a rodi
(simbolizand taina nuntii)

*intersanta combinatia titlului...mod de mers, cu subtitlul..calcaie si fraza
or să fie zilele mai sus
spuneam în borcane și înfiletam
*eul liric se simte strivit de calcaiul unei societati rigide, o simpla marioneta in mainile unui papusar capricios
*solutia-neconventionala-poetul isi face provizii de viata, impachetand zilele la borcan...interesant
*liftul-desi cam smuls din cotidian, accentueaza picajul vertiginos al nivelului de oxigen indispensabil libertatii de actiune
*ea, iubita, simte pericolul prin care trece el...si il asteapta...o cosanzeana moderna care nu mai toarce asteptandu/si iubitul sa vina acasa din toate razboaiele lumii ci se bucura de fiecare graffiti din oraș si
pune urechea pe ziduri, semn al implicarii emotionale

*ton elegiac...
*Precum un cerșetor care adună cu mâna înfrigurată
monedele căzute din buzunarul unui fericit,
așa adun eu unele cuvinte din bucuria Lui...interesant
imi aminteste de fericiri...fericiti cei curatiu cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu
*poetul in ceasul serii nu parcurge filmul zilei ci pe cel al vietii,
*ciresele-simbol al copilariei...cerceii de cirese
*la ora bilanturilor...ne amintim de oamenii esentiali ce ne/au marcat destinul
*intrepatrunderea planului vizual cu cel auditiv si cel kinestezic

*lumea vazuta dintr/o cutie de chibrituri, din mersul cu autobuzul pe o ruta invariabila serviciu/casa, monocolorul cotidianului...sunt verigile inlantuite ale acestor ganduri cenusii...
*crema o constituie amara renuntare la vis...
*daca prima parte e prezentata la persoana a treia, semn al detasarii, in final eu/l liric se suprapune peste cel al personajului creionat inainte...semn al destinului comun
*intrebarea retorica de ce nu/si are rostul intrucat textul in sine ne indeamna la meditatie pe tema viselor scuturate din buzunarul de la piept de viata care practica stilul smuls

*frumos, e impecabil scrisă!
* dați voie acestei poezii sa stea langa cele recomandate, dați-i și o stea cei care imparțiți galoane
*fondul ideatic și cel emotional sunt la cote maxime
*cu câtă grație e formulată...imi place!

*ba este in atelierul meu poetic, o citesc si o recitesc cu placere de fiecare data...
*mi-e milă de fluturele inchis in trandafirul alb...s-a bagat inapoi in gaoace...vrea sa fie omida...coconul poetic sufera...dar eu sunt prin preajma ...
*mai potrivim o data ceasurile pentru mantuitorii din lume...cel de sus n-a gresit...doar noi...

* e frumoasa poema ta, mircea...un tablou vivant ...stii de ce e o capodopera? pentru ca liedul te duce cu gandul acum la colind...iar in iarna de afara tu te intinzi pe scoarta cu paseri si flori si iaca, o primavara fara sfarsit incolteste in inimă . un alt cadru...aparitia ei imaginară, gesturile tale spontane, dumnezeu care cu emotie si intelepciune pazeste itimitatea caminului ocrotindu/l din afara( de dincolo de ziduri)iar apoi acopera ochii ingerilor rusinati...frumos visul tau romantic, o replica reusita la dorinta unui mare romantic de demult...planul muzical ma duce cu gandul spre serenada de schubert, ia fa bine si/l asculta!
*si mai e un aspect...la vara liedul de la radio va fi altul, ne va duce cu gandul la un cantec adaptat anotimpului...puterea de sugestie a muzicii face o trecere spre atemporal...e perfect valabila in orice anotimp, la orice varsta...e un timp mitic...îi dau de la mine încă o steluță mică...lângă steaua aia mare pe care o are in frunte, semn de noroc

*imi place poezia, imi place și cum te alinti-măi Danule, tonul confesiv, nostalgic dupa acel acasă...nu stiu de ce portocala ta imi aminteste de colindul gutuii din geam de paunescu...doar o impresie...
*interesanta pendularea intre autohton si exotic, între real si imaginar...
*iar, nu stiu de ce simt ca, desi nu ai ajuns inca la acel cel mai acasa, asternând cuvintele astea pe zăpada virtuală a foii dorul tau s-a ostoit un pic...

amice...incepi frumos si termini blazat...incepi modernist termini ca un clasic...previzibil...
*nu am piele care să reziste la temperatura lucrurilor
pe care vreau să le ating
*nu există nume pentru lucrurile pe care vreau să le văd
limba pe care o vorbesc stă încă neinventată
și uneori
nici eu n-o înțeleg

frumos!!
*de la mine ai o stea pentru aceste versuri ..sunt sincere si electrizante, exprima o stare de spirit...o cautare, o incercare de autodefinire, de autocunoastere, bine conturata poetic...
*incearca sa nu fii in pas de sârba..doi pasi inainte si doi inapoi cu inceputul si finalul...macar gandeste/te la idee, tigarile, drogurile si femeile usoare...mda, suna a metallica cu gust coclit, crede/ma inceputul e prea frumos sa trantesti un final bambilistic!

când am lecturat prima dată acest poem nu am avut timp să dezvolt ceea ce m-a emoționat la el...o fac acum
*e foarte multă teologie condensată în el...metafora muntele tăiat împrejur(simbolizează pe de o parte muntele unde moise a primit tablele legii iar pe de altă parte vorbeste despre traditia iudaica a circumciziei)...insă dincolo de aceste aparențe, metafora se referă la cărtile vechiului testament...următorul vers aduce un nou plan ideatic, himenul cerului fiind o metaforă remarcabilă prin expresivitatea ei simbolizând noul testament, cu trimitere la fecioria maicii domnului inaintea in timpul si după nasterea mantuitorului, totdată la concepția mai presus de fire a fiului lui dumnezeu, prin umbrirea duhului sfânt...din intâlnirea celor două cărti sub auspiciile divinității a iesit ultima balenă albastră...crestinismul si mai ales invătătura lui infinită,învătătură adunată in biblie
poemul face cu o fortă ce scapă neinitiatilor in teologie o sinteză privind fecunditatea invătăturii crestine...e aproape unul scris dogmatic, canonic...ca o pictura neobizantina...
nu fac parte din cei care pot instela un poem si nici recomanda poezia dar afirm că el are o stea de veghe sus la bethleem, una ca un sarut de pe imationul maicii domnului si una pe care o pun din bradul de craciun...nu e nimic chirurgical sau carnal...e teologie condensata poetic...alte cuvinte sunt de prisos....
notabilă cromatica poemului...fondul albastru nu e intamplător regasit si pe frescele de manastiri, de asemeni fonetic..predomina vocalele deschise...semn al luminozității interioare, aură a spiritualității...sa nu schimbi niciodata acest poem, arhitectura lui e asemeni coloanei infinitului de brancusi...

mircea, tu iți șlefuiești statuile cu migală...ai grijă și de statuetele lingvistice...nu fi supărat...știi că unui artist îi crește cota mai ales după moarte...sper că vei prinde cota de avarie 105 încă în viață...dacă nu, ți-o va oferi posteritatea...be calm and try more!
why? because you can!

superb

frumoasa poveste e in poemul tau...ciudat mai e omul...iaca si la altii a venit ursul in noaptea asta...pe hartie
nu cred ca e telepatie...ci pura intamplare...

amintiri din armata povestite cu nerv...
*Fraternizarea tacită
general-tablagiu,
- de, cumva frați de suferință,
aveau amândoi muierile bolânde,
dădea o culoare vieții din cazarmă,
ceva de nu era adevărat …*

intr/o alta dispunere a cuvintelor ar fi un text bun in proza...te mai gandesti
e plin de substanta, intelesuri si umor

*ce dulci sunt sunetele pianului interior cand afara sufletele sunt plouate (sau poluate)!se simte căldura căminului. în cromatica ferestrei, galbenul reprezintă simbolul flacarii. copiii care cresc lovind burta iubitei(frumos).freamătă a viață!
*sunt doua planuri in poezia ta, cel al familiei, al intimității dintre cei doi si ploaia de afara, indiferenta societatii lipsite de iubire...
*cenusiul cotidianului e transfigurat de dragoste...

*iese din ou aripa, nu-i asa? multa căldură in poemul tau, poetica ta capătă culoare...

*cred că de fapt in fiecare zi ne inălțăm cu o iubire...ea niciodată nu ne poate face mai scunzi
*usile le inchizi pentru privirile răutăcioase ale străinilor si le deschizi iubitei...frumos si asta, deschiderea ta spre comunicare...
*titlul...fiecare apă face o trimitere spre taina botezului, in sensul că orice experienta de viată-e un prilej de initiere, chiar de purificare...katharsisul clipei...si totodată un indemn, carpe diem...
revin la muzică...chopin, jean-christophe...ca fundal al poemului tau

sensibilitate mozartiana are textul tau...

poate ar trebui introdus in manualele de etica in scoli

dincolo de aparentele simpliste e atata drama in capul pisoiului ala strivit de perete

eu vad in pisoiul maltratat imaginea tinerei generatii...laptele si smantana o trimitere ironica la programul cornulet cu lapte, iar banii lasati de fetite sunt donatiile pentru invatamantul romanesc care-i la pamant facute de diverse asociatii caritabile din afara, poate phare

acestui suflet
nu i se pot lega drumurile
*
in rest abtine-te cand nu ai nimic de spus....

slujba sfintei miercuri e luata dintr-o poveste,

iar la athos nu incetează rugăciunile

*sub fusta iernii mă simțeam sub cer;
un puradel; cu ochi de ghicitoare...
mda,curat murdar domnule, tiganusul care se uita sub fusta iernii normal ca se simte bine....imi pare rau dar e izbita poezia ta pe gardul site-ului la reduceri numai de s-ar vinde...in concluzie, slabutz