Veneau bizonii, veneau cu vântul...
Copita le arde albastră, absent,
E soare pe colțuri, in centru ciment
Și sus, tot mai sus, un soare dement
Și soarele: o baltă sculptată
Buza ta cu gust de ceară
Se topea in călimară
Printre cuburi de cerneală...
Geometrie în cuvinte;
De la Eu la Tu se simte
Ca o ploaie gândul meu
Cerul nostru:un
Păsări desfrânate, cu aripi mântuite,
Zbor desculțe, păgâne, amar văruite.
Cuminte aghiazmă cu miros de baltă...
Mi-e pana infiptă in cerul din talpă
Cad păsări, și
Alergau atât de înalte, mânzoaicele...
Copita lor - un amurg asudat;
Cu fiecare clipire
aerul era mai zălud
Și cerul: spart intre dinți ca o nucă
și crud...
Azi am să mă imbăt, în galop,
KM